Sergiu M. Brădean

Home » Ministry » De ce lucrează Dumnezeu și prin predici slabe?

De ce lucrează Dumnezeu și prin predici slabe?

Image

Curcubeu peste Wilmore, KY, 2010!

 

Aceasta este și întrebarea care răsună în mintea mea foarte des. Cum se face că Dumnezeu vorbește și lucrează chiar și atunci când predicatorul face o treabă de mântuială prin predicare? De multe ori mi se pare că am predicat prost și îmi doresc să nu trebuiască să cobor de la amvon, sau vreau să mă ascund sub amvon. Dar la final, oameni care n-au nici un interes să mă încurajeze îmi spun că Dumnezeu le-a vorbit. Rămân uimit însă și că reciproca este valabilă: de multe ori când mi se pare ca predic așa de bine că parcă simt ca trebuie să cobor de la amvon și să iau notițe, oamenii rămân indiferenți sau chiar reci. Nu mai vorbesc de predici pe care le ascult și îmi pare rău că trebuie să îl numesc coleg pe cel care le predică dar realizez că Dumnezeu îl folosește și îi încununează predicarea cu roade. Cum e posibil așa ceva?

Am învățat că predica trebuie să fie o combinație de trudă, sudoare, în studierea textului Biblic, dar și înspirație și iluminare Divină. Pentru fiecare din aceste părți ale predicării este nevoie de timp, disciplină și dedicare, iar aici, poate să fie secretul predicării de succes. Totuși, lucrurile stau cu totul altfel. Într-adevăr Dumnezeu poate să onoreze timpul, dedicarea și disciplina predicatorului dar ceea ce conferă întotdeauna succesul necesar predicării este că “noi predicăm pe Christos cel răstignit …” (1Corinteni 1:23)! Peter Mead în acest articol afirmă că oricât de diluat ar fi mesajul atunci când Christos cel Răstignit este central, predicarea are rezultate neașteptate. Tonul articolului este unul oarecum acru, deoarece conștientizează declinul predicării în vremea noastră însă afirmația că “Dumnezeu lucrează în ciuda noastră” îl face vrednic de reflexie și de ce nu, chiar încurajator.

Why God Still Works Through Poor Preaching?

by Peter Mead

Last time we noted how Paul preached Christ and Him crucified. Paul understood that people are fully subject to their heart-level desires. They will only ever “choose” what they want to choose, but cannot choose what it is they want. The heart is the issue, and the gospel preached must offer a love so compelling that people will be drawn out of the deathly prison of their self-love.

However, the preacher at times feels the need to twist the arm and will of the listener into conformity to some set of Christian values. After all, if only people and society were more responsible, then we’d be in a better place! The emphasis on duty and morality and law all add up to a big dose of pressure. If you’ve really tasted of the gospel, this has a very empty feel to it. Yet many of us are so used to this kind of preaching that we assume this is proper Christian preaching. Bible texts become launch points for moralistic tirades.

Somewhere in the mix, however, the preacher inserts a “Jesus bit” … typically with some reference to the cross. In terms of the biblical portrayal of the triune God and His mission in sending His Son, it is sometimes paper thin and desperately under-developed.

So let’s say that a life is marked by this kind of preaching … what happened? Actually, many lives will be marked by this kind of preaching. They will be marked by confusion over the gospel and external conformity to legalistic pressure, and there will be significant inoculation against the transformative power of grace. Yet there will be genuine fruit. Why? Because of the pressure and arm-twisting and guilt trips? No. Because “Christ and Him crucified” was preached. God works despite us and our preaching (and we need to be thankful for that!)

But surely this should make us want to undilute our preaching? Why mix the good stuff in with a poisonous and distracting set of added ingredients? Why play into the hands of the fallen condition by promoting self-reliance and self-righteousness? Wouldn’t it be better to preach Christ and Him crucified, spelling out the implications by way of invitation to those changed by the transformative grip of God’s grace?

Peter Mead is involved in church leadership at an independent Bible church in the UK. He serves as director of Cor Deo—an innovative mentored ministry training program—and has a wider ministry preaching and training preachers. He also blogs often at BiblicalPreaching.net.

Sursa Articol: Sermon Central

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

Enter your email address to follow this blog and receive notifications of new posts by email.

Join 1,680 other followers

Follow Sergiu M. Brădean on WordPress.com
%d bloggers like this: