Sergiu M. Brădean

Home » Articole Publicate » Nu vrei, Nu te oblig! Nu poți, Nu te provoc!

Nu vrei, Nu te oblig! Nu poți, Nu te provoc!

Nu vrei, Nu te oblig! Nu poți, Nu te provoc!

Se spune “dragoste cu sila nu se poate”. Și este o zicală cu atât mai adevărată cu cât în cultura actuală am ajuns la punctul în care nimeni nu ne mai poate obliga să facem nimic. Când asociem însă sintagma aceasta cu slujirea în Biserică, înțelegem că ne confruntăm cu un fenomen al letargiei în ceea ce privește dorința de slujire. Nu o dată liderii Bisericii “s-au plâns” că, slujirea în Biserică fiind în mare măsură voluntară, nu pot folosi măsurile coercitive pe care liderii de companii seculare le folosesc. Iar când auzi o astfel de exprimare, asociată cu lipsa de cultură a voluntariatului din multe biserici locale, în care se așteaptă ca păstorul să știe să le facă pe toate, nu poți să nu te întrebi dacă nu am pornit pe o direcție seculară a profesionalizării slujirii. Ajungem astfel ca, de multe ori, Păstorul sau comitetul preferă să facă toată lucrarea decât să treacă prin înfricoșătorul proces al recrutării și implicării altora în slujire.

Care este însă modelul Biblic al slujirii întruchipat de Domnul Isus Christos? În Marcu 10:45 Domnul Isus afirmă: „Căci Fiul Omului n-a venit sa I se slujească, ci El să slujească, și să-Și dea viața ca răscumpărare pentru mulţi!” În context, această afirmație a Domnului Isus este așezată în antiteză cu dorința de afirmare a omului (fii lui Zebedei în această instanță), care consideră mai degraba o poziție înaltă/importantă decât munca de jos a slujirii. Principiul enunțat aici de Mântuitorul și în același timp exemplificat de El însuși, în toată lucrarea Lui, este: cel care slujește, făcânduși astfel doar datoria, se bucură de recunoaștere și răsplată în Împărăția lui Dumnezeu. Iar acest principiu nu este prezentat numai de Marcu; atât Matei (Matei 20:28) cât și Luca, în contextul instaurării Cinei Domnului (Luca 22:24-27) preiau aceste cuvinte ale Domnului Isus. În Evanghelia scrisă de doctoral Luca, cuvintele Domnului Isus sunt amplificate de oferirea trupului Său și a sângelui Său la “masă”. Domnul Isus spune: “… cel mai mare dintre voi, să fie ca cel mai mic; şi cel ce cârmuieşte, ca cel ce slujeşte. Căci care este mai mare: cine stă la masă, sau cine slujeşte la masă? Nu cine stă la masă? Şi Eu totuş, sunt în mijlocul vostru ca cel ce slujeşte la masă.”(Luca 22:26-27) Modelul oferit de Mântuitorul nostru aici este cel al slujirii totale, prin jertfirea de Sine, dar așa cum scrie Apostolul Pavel Bisericii din Filipi, aceasta I-a adus slavă și glorie, și “Numele mai presus de orice Nume”. Jertfa Domnului ajunge astfel să fie punctul culminant al slujirii Sale pe pământul acesta dar și cea mai mare provocare pentru urmașii Săi. Chemarea la implicare în slujire este foarte importantă când înțelegem că în același fel în care El a slujit, Domnul așteaptă ca și noi să suljim.

În ceea ce privește slujirea practică, noi suntem mâinile lui Dumnezeu aici pe acest pământ și uitându-ne în jurul nostru descoperim o lume rănită care are nevoie de atenția noastră. Nu suntem chemați la o teologie socială dar urmând exemplul Domnului Isus suntem chmați la implicare socială. Ca mădulare în Trupul lui Christos, în Biserică suntem chemați să ne slujim unii altora dar și să arătăm că ne pasă de cei din jurul nostru. Aceasta presupune ieșirea din zona noastră de comfort, implică vulnerabilitate, cere dăruire de sine, folosirea resurselor. Iar ca rezultate, de foarte multe ori nu ne alegem decât cu mâini murdare, coate roase, genunchi juliți, resurse cheltuite, fără a vedea rezultate imediate. Totuși chemarea la slujire rămâne, iar nevoia este reală.

Cum reacționăm însă atunci când ne lovim de refuzuri de a sluji, asociate cu scuze de genul: “eu nu pot”, “nu știu”, “nu sunt vrednic”? Suntem conștienți că a obliga pe cineva să facă o lucrare anume în Biserică, în Împărăție iese din discuție. Atunci nu ne mai rămâne decât să urmăm și aici exemplul Domnului Isus. În loc să constrângă ucenicii la slujire, El a lust prosopul, S-a plecat și le-a spălat picioarele. El a coborât din Slavă pentru a se dărui ca jertfă de răscumparare pentru noi pe când noi eram încă păcătoși. Chiar dacă suntem conștienți că scuzele folosite de oameni nu sunt decât refuzuri categorice de a ieși din zonal lor de comfort împachetate în cuvinte frumoase sau spirituale, nu trebuie să renunțăm la a modela slujirea în fața lor și prin aceasta invitându-i la slujire. Nu suntem chemați numai la a predica despre slujire sau la a arăta cu degetul că unul sau altul nu slujesc, suntem chemați la a provoca pe alții prin exemplul personal al slujirii. Cu siguranță că vor fi unii care vor încerca să profite de pe urma dăruirii noastre, dar fiecare slujitor voluntar care se adaugă Lucrării lui Dumnezeu este un câștig și va avea o răsplată.

 

Articol Publicat în Farul Creștin numărul din Martie 2014

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

Enter your email address to follow this blog and receive notifications of new posts by email.

Join 1,680 other followers

Follow Sergiu M. Brădean on WordPress.com
%d bloggers like this: