Sergiu M. Brădean

Home » Uncategorized » Cauți astăzi adăpost în El?

Cauți astăzi adăpost în El?

„Căile lui Dumnezeu sunt desăvârșite, Cuvântul Domnului este curăţit; El este un scut pentru toţi cei ce caută adăpost în El. Căci cine este Dumnezeu, afară de Domnul? Și cine este o stâncă, afară de Dumnezeul nostru?” – 2Samuel 22:31-32
Deşi a avut o viaţă plină de încercări şi probleme, la vremea biruinţei, David a ştiut să cânte şi să Îl laude pe Domnul. De altfel, el era conştient că Domnul este adăpostul şi sprijinul lui în orice vreme. Observând această cântare de laudă – din care fac parte aceste versete – putem descoperii o mişcare înspre înainte dar şi o reîntoarcere în trecut. Practic pe baza experienţelor trecutului, el poate să construiască în prezent şi poate să gândească un viitor plin de speranţă.

Cum te raportezi tu la experienţele trecutului? Ai învăţat din probleme şi te bucuri pentru victorii? Sau eşti încă legat de necazurile trecute şi nu poţi să te bucuri nici de prezent dar nici de viitor? Ceea ce Dumnezeu doreşte să vezi în trecutul tău este lucrarea Lui în viaţa ta şi să înveţi astăzi să te încrezi în El. Ba mai mult, să priveşti spre viitor cu credinţă că El, Cel neschimbat, va continua să îţi poarte de grijă. Poţi privind spre trecut să îl veşi pe El?
Horia Roman Patapievici scrie:

„Imaginați-vă că am trai într-o lume ca o bilă mică. Asta ar însemnă că spaţiul este curb. Acum, să presupunem că eu aş întinde mâna înainte. Dacă sfera lumii noastre ar fi foarte mică, ştiţi ce s-ar întâmpla? Mâna mea mi-ar atinge ceafa. La rigoare, într-un univers sferic de dimensiuni suficient de reduse, având adică o curbură îndeajuns de mare, pentru a-mi scărpina ceafa ar trebui să întind mâna în faţă. Asta e vestea bună. Vestea rea este că, într-o astfel de lume, în faţa mea s-ar afla mereu un om necioplit care, neam prost, ar sta numai cu spatele la mine – iar acesta aş fi chiar eu! Dar se mai întâmplă ceva, independent de faptul că spaţiul este sferic ori nu. Ceea ce eu văd atunci când mă uit drept în faţă nu este o situaţie contemporană cu mine, ci una care s-a petrecut în trecut: mi-aş vedea, dacă spaţiul ar fi suficient de curbat, ceafa de azi-dimineaţă, să zicem, nu ceafa de acum. Atunci când privim cerul înstelat de deasupra noastră noi nu vedem prezentul, ci trecutul situaţiilor stelare la care ne uităm: orice privire în adâncul cerului este de fapt o privire aruncată în trecut, şi anume, cu cât mai departe ne uităm în spaţiu, cu atât mai la început – spre începutul timpului – pătrundem.”

Horia-Roman Patapievici, Ochii Beatricei Cum arată cu adevărat lumea lui Dante, Humanitas

Şi până la urmă, după această logică ajungem tot la Dumnezeu. El este Cel atotputernic, Creatorul şi Susţinătorul tuturor lucrurilor şi a fiinţelor noastre.
Caută şi astăzi adăpost în El şi te vei bucura de pace şi vei putea să Îl lauzi în prezent dar vei avea şi speranţă pentru viitor.


Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

Enter your email address to follow this blog and receive notifications of new posts by email.

Join 1,272 other followers

Follow Sergiu M. Brădean on WordPress.com
%d bloggers like this: