Sergiu M. Brădean

Home » Articole Publicate

Category Archives: Articole Publicate

Dumnezeu este Drept

Psalmul 7:17Eu voi lăuda pe Domnul pentru dreptatea Lui, şi voi cânta Numele Domnului, Numele Celui Prea Înalt.”

Psalmul 111:3 ,,Strălucire şi măreţie este lucrarea Lui, şi dreptatea Lui ţine în veci”

 

Sursa Foto: christianitymalaysia.com

Sursa Foto: christianitymalaysia.com

Ce este dreptatea? DEX-ul definește dreptatea ca fiind “Principiu moral și juridic care cere să se dea fiecăruia ceea ce i se cuvine și să i se respecte drepturile; echitate; faptul de a recunoaște drepturile fiecăruia și de a acorda fiecăruia ceea ce i se cuvine.” În acest sens, fiecare om dorește să i se facă dreptate dar când principiul acesta se aplică în contextual unei greșeli fiecare om dorește indulgență și o “dreptate” subiectivă. Se ajunge astfel la așezarea unui semn de egalitate între dreptate și lege. Dar, de cele mai multe ori, așa numita “dreptate a legii” nemulțumește pe cei mai mulți. Dreptatea însă trebuie să fie un proces absolut și imparțial care atât retributiv(cu recompense) cât și punitiv(cu pedepse) să atribuie doar ceea ce se cuvine fiecărui om în parte.

În acest context însă, Biblia ne învață că numai Dumnezeu este drept. Oamenii sunt subiectivi și nu au capacitatea de a face dreptate. Dumnezeu este drept, nefăcând nici un favor nimănui și judecând totul la modul absolut, imparțial și fără prejudecăți (Deuteronom 32:4; Psalmul 18:30) (more…)

Dragostea lui Dumnezeu

“Te iubesc cu o iubire veşnică; de aceea îţi păstrez bunătatea Mea!” (Ieremia 31:3)

 

Sursa Foto: homedevos.com

Sursa Foto: homedevos.com

Într-o lume a nedreptății, dominată de răutate și ură la nivelul nostru uman, vom contempla, vom privi, acum Atributul Divin care descrie cel mai bine Ființa Divină. Dumnezeu este dragoste, esența ființei Lui este dragoste și El își exprimă dragostea față de noi dăruind ce avea mai scump pentru noi oamenii, pe Fiul Său, Domnul Isus Hristos care a murit pe Cruce pentru păcatele noastre (Ioan 3:16). Aceasta ne arată că modul în care ne iubește Dumnezeu este unic. Dragostea Sa este necondiţionată (nu se întemeiază pe îndeplinirea unor condiţii, nu așteaptă nimic de la noi). Dumnezeu ne iubeşte pentru simplul fapt că El iubeşte. Este în natura Lui, în nucleul Ființei Sale să iubească. “Dragostea lui Dumnezeu faţă de noi s-a arătat prin faptul că Dumnezeu a trimis în lume pe singurul Său Fiu, ca noi să trăim prin El. Şi dragostea stă nu în faptul că noi am iubit pe Dumnezeu, ci în faptul că El ne-a iubit pe noi…“ (1 Ioan 4: 9, 10). Iar în Romani 5:8 Apostolul Pavel ne spune: “Dar Dumnezeu Îşi arată dragostea faţă de noi prin faptul că, pe când eram noi încă păcătoşi, Hristos a murit pentru noi.” Aceasta este cea mai mare exprimare a dragostei lui Dumnezeu pentru noi iar ea ne-a fost comunicată nouă în forma cea mai clară cu putință, printr-o jertfă altruistă. Practic, El nu ne iubeşte datorită performanţelor, sau faptelor noastre bune. Nimic din ceea ce am putea face noi nu Îl poate determina pe Dumnezeu să ne iubească mai mult decât El ne iubește deja – şi nu este nimic care să-L determine să ne iubească mai puţin. În plus, Dragostea iartă. “Dacă ne mărturisim păcatele, El este credincios şi drept, ca să ne ierte păcatele şi să ne curăţească de orice nelegiuire.” (1 Ioan 1:9). Dragostea Lui este necondiționată și veșnică. În Ieremia Dumnezeu spune: “Te iubesc cu o iubire veşnică; de aceea îţi păstrez bunătatea Mea!” (Ieremia 31:3).

Acum însă trebuie să pun o întrebare personală: ai experimentat tu, cititorul meu, această dragoste, îl cunoști pe Dumnezeu ca Dragoste? Dragostea Lui îți oferă acum iertare, Mântuire și viață veșnică. Trebuie doar să fii gata să accepți această dragoste. Promisiunea Lui este că din moment ce, prin credință, ne-am abandonat în brațul dragostei Lui, Dumnezeu nu va lăsa nici o problemă, sau circumstanțe adverse să ne despartă de dragostea Lui. Apostolul Pavel ne spune asta: “Căci sunt bine încredinţat că nici moartea, nici viaţa, nici îngerii, nici stăpânirile, nici puterile, nici lucrurile de acum, nici cele viitoare, nici înălţimea, nici adâncimea, nici o altă făptură, nu vor fi în stare să ne despartă de dragostea lui Dumnezeu, care este în Isus Hristos, Domnul nostru” (Romani 8:38-39). De aceea, te invit acum să crezi în Dragostea Lui pentru tine și să îți pui toată încrederea în Dumnezeu ca Cel care îți dorește numai binele. (more…)

Nu vrei, Nu te oblig! Nu poți, Nu te provoc!

Nu vrei, Nu te oblig! Nu poți, Nu te provoc!

Se spune “dragoste cu sila nu se poate”. Și este o zicală cu atât mai adevărată cu cât în cultura actuală am ajuns la punctul în care nimeni nu ne mai poate obliga să facem nimic. Când asociem însă sintagma aceasta cu slujirea în Biserică, înțelegem că ne confruntăm cu un fenomen al letargiei în ceea ce privește dorința de slujire. Nu o dată liderii Bisericii “s-au plâns” că, slujirea în Biserică fiind în mare măsură voluntară, nu pot folosi măsurile coercitive pe care liderii de companii seculare le folosesc. Iar când auzi o astfel de exprimare, asociată cu lipsa de cultură a voluntariatului din multe biserici locale, în care se așteaptă ca păstorul să știe să le facă pe toate, nu poți să nu te întrebi dacă nu am pornit pe o direcție seculară a profesionalizării slujirii. Ajungem astfel ca, de multe ori, Păstorul sau comitetul preferă să facă toată lucrarea decât să treacă prin înfricoșătorul proces al recrutării și implicării altora în slujire.

Care este însă modelul Biblic al slujirii întruchipat de Domnul Isus Christos? În Marcu 10:45 Domnul Isus afirmă: „Căci Fiul Omului n-a venit sa I se slujească, ci El să slujească, și să-Și dea viața ca răscumpărare pentru mulţi!” În context, această afirmație a Domnului Isus este așezată în antiteză cu dorința de afirmare a omului (fii lui Zebedei în această instanță), care consideră mai degraba o poziție înaltă/importantă decât munca de jos a slujirii. Principiul enunțat aici de Mântuitorul și în același timp exemplificat de El însuși, în toată lucrarea Lui, este: cel care slujește, făcânduși astfel doar datoria, se bucură de recunoaștere și răsplată în Împărăția lui Dumnezeu. (more…)

Adevăratele comori

“Căutați mai întâi Împărăția lui Dumnezeu si neprihănirea Lui și toate celelalte lucruri vi se vor da pe deasupra.” Matei 6: 33

 

Când menționăm cuvântul comoară, omul obișnuit se gândește automat la clasica definiție din DEX, “grămadă de bani sau de obiecte de preț (păstrate sub lacăt, ascunse în pământ etc.), avuție, avere, avut.” Câteodata la modul figurativ comoară este considerată și o persoană extrem de iubită sau de prețuită. De aceea, odată cu discuția despre comoară, aici pe pământ, apare și discuția despre pericol, despre dispariție sau furt. Și atunci ne vin în minte cuvintele Domnului Isus din Predica de pe munte când folosind un imperativ spune: “Nu vă strîngeţi comori pe pământ, unde le mănâncă moliile şi rugina, şi unde le sapă şi le fură hoţii; ci strângeţi-vă comori în cer, unde nu le mănâncă moliile şi rugina şi unde hoţii nu le sapă, nici nu le fură. Pentrucă unde este comoara voastră, acolo va fi şi inima voastră.”(Matei 6:19-21) Practic, proprietățile de bază ale comorilor materiale, de pe acest pământ sunt: comorile materiale sunt trecătoare, sunt nesigure, ele sunt tot timpul în pericol, de aceea comorile materiale robesc, ne fură inima și ne preocupă mintea, dar niciodată nu satură sufletul nostru, lăsându-ne tot timpul însetați după mai mult. Practic, Domnul Isus prin porunca de a nu strange comori pe pamânt nu ne arată că El ne dorește pe toți săraci și trăind în mizerie. El, prin această poruncă vrea să ne avertizeze doar de pericolul de a ne lega inima și de a ne concentra atenția la ceea ce este material, chiar dacă societatea consideră acele lucruri ca fiind de valoare. Intr-adevăr, aici Domnul Isus ne dă o poruncă în contrasens cu direcția actuală a omului contemporan care aleargă după comorile materiale. Totuși, Domnul Isus nu ne lasă fără comori pe cei care dorim să îl urmăm pe El, oferindu-ne Cerul ca loc al strangerii comorilor. Dar asta ne obligă să ne punem întrebarea care sunt comorile pe care le putem strange în cer? Știm că toate comorile materiale, oricât de multe ar fi ele nu le putem lua cu noi dincolo de pragul mormântului. De aceea Biblia ne prezintă adevăratele comori, care au adevărata valoare, care sunt veșnice și care nu vor fi niciodată în pericol.

Domnul Isus ne poruncește, să căutăm și să dorim mai întâi comorile veșnice ale Împărăției lui Dumnezeu și ale neprihănirii (sfințirii), pentru că doar aceste comori, pot fi strânse în cer, pentru eternitate. Care sunt aceste comori adevărate și veșnice?

(more…)

Călător spre Viață Veșnică

Domnul Isus a rostit solemn în rugăciunea Sa: “Și viața veșnică este aceasta: să Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat și pe Isus Hristos pe care L-ai trimis Tu.” (Ioan 17:3) Tot Domnul Isus a zis despre Sine: “Eu Sunt calea, adevărul și viața.” (Ioan 14:6) 

Oamenii pot fi mântuiți doar dacă cunosc “adevărul” lui Dumnezeu. Acest adevăr este cuprins atât în Cuvantul lui Dumnezeu cât și în însăși persoana Domnului Isus. Cineva poate întreba: “Oare avem viața veșnică atunci când cunoaștem, când știm că există Dumnezeu și că Isus a murit pe cruce?” Răspunsul este: Nu! Dar fiecare am trecut sau vom trece printr-o experiență care ne va ajuta să înțelegem ce înseamnă a cunoaște.  A-L cunoaște pe El înseamnă a-L iubi pe El și a-L  iubi pe El înseamnă a-L servi pe El! Dumnezeu să ne ajute să-L cunoaștem pe El astăzi. Și cunoscându-L, să-L iubim cum nu L-am iubit niciodată mai înainte. Această iubire să ne facă să supunem viețile noastre în totală ascultare față de El. Vreți să-L cunoașteti  mai bine? Vreți ca Isus să fie mai real în viața dumneavoastră de fiecare zi? Înseamnă că ați pornit în călătoria spre Viața Veșnică.

Acum însa, să ne oprim câteva momente, fiecare, în dreptul inimii și sufletului nostru, și să ne întrebăm cât se poate de sincer: “Am eu viața veșnică?” Cu toții știm că dacă vrem să avem viață veșnică, trebuie să fim sfinți, curați și fără păcat. Dar cum ramane cu versetul din Romani 3:23? – “Caci toți au păcătuit și sunt lipsiți de slava lui Dumnezeu.” Puneti versetul la persoana I plural. “Căci toți am păcătuit …” Nu există om pe pământul acesta, în momentul acesta care să nu fi păcătuit măcar o dată în viață. Niciunul măcar. Cu toții merităm pedeapsa din partea lui Dumnezeu, pentru că plata păcatului este moartea. Dar am o veste bună, datorită dragostei lui Dumnezeu, care este desăvârșită, și nu se poate exprima în cuvinte omenesti, El te-a iubit mai înainte să te naști. Te iubește pentru că ești creația Sa. Și pentru asta, pentru că te iubește, L-a trimis pe Singurul Său Fiu să moară pentru tine. Ioan 3:16 – “Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe Singurul Său Fiu, ca oricine crede în El, să nu piară, ci să aibă viață veșnică.” Acesta este răspunsul la întrebarea “Am eu viața veșnică?” Dumnezeu L-a trimis pe Fiul Său, ca să moară pentru tine, pentru noi, pentru fiecare om, și dacă crezi în El, să ai parte de viață veșnică. Romani 10:9 – “Dacă mărturisești deci cu gura ta pe Isus ca Domn, și dacă crezi în inima ta că Dumnezeu L-a înviat din morți vei fi mântuit.

Poți să stai și să te gândești măcar pentru un minut la ceea ce a făcut Fiu lui Dumnezeu pentru tine? Poți măcar sa-ți imaginezi? Să moară pentru tine chiar Fiul lui Dumnezeu? Ai idee ce măreț lucru a făcut El ca tu să trăiești azi? Daca El nu murea pentru tine, tu astăzi erai apăsat de păcate și pedeapsa lui Dumnezeu se revărsa peste tine. Tot ce stă în fața mâniei lui Dumnezeu împotriva ta, este Crucea lui Isus. I-ai mulțumit măcar o dată lui Isus pentru ceea ce a facut pentru tine ca să fii salvat? I-ai cerut vreodată iertare pentru păcatele din viața ta și I-ai zis: “Isuse, iartă-mă pentru că sunt păcătos!”? În momentul acesta, este cel mai bine să faci acest lucru. El ti-a dat tot ce ai în acest moment. Dacă ai viață este datorită morții Lui pe Cruce pentru tine. Roagă-te Lui, citește Biblia (cuvântul Lui) cunoaște-L pe El și dragostea Lui, și pornește împreună cu alți credincioși ai Lui în aceasta călătorie spre viața veșnică.

            Sf. Ioan Gură de Aur spunea: “Cel care îşi curăţă sufletul de păcat şi îl împodobeşte cu virtuţi se face pe sine casă pentru Hristos. Şi cine este mai fericit decât acela care Îl are în el pe Hristos, Care este Izvorul vieţii, al bucuriei şi al nemuririi?[1] Dumnezeu să ne ajute să trăim această nemurire, viață veșnică.


[1]“Grija faţă de suflet”din “Problemele vietii”Editura Egumenita

Nașterea din nou

Ce înseamnă să fii un creştin născut din nou? Biblia ne răspunde la această întrebare printr-un pasaj cunoscut care se găseşte în Evanghelia după Ioan 3:1-21. În acest capitol, Domnul Isus Hristos îi vorbeşte lui Nicodim, un fariseu de frunte şi unul din membrii Sanhedrinului (deci un judecător al evreilor). Nicodim venise la Isus după lăsarea serii. El a avut câteva întrebări pentru Domnul Isus. Vorbindu-I lui Nicodim, Isus a spus “…Adevărat, adevărat îţi spun că, dacă un om nu se naşte din nou, nu poate vedea Împărăţia lui Dumnezeu.” Nicodim L-a întrebat atunci pe Isus: “Cum se poate naşte un om bătrân? Poate el să intre a doua oară în pântecele maicii sale şi să se nască?” Isus I-a răspuns: “Adevărat, adevărat îţi spun că dacă nu se naşte cineva din apă şi din Duh, nu poate să intre în Împărăţia lui Dumnezeu. Ce este născut din carne, este carne, şi ce este născut din Duh, este duh. Nu te mira că ţi-am zis: ‘Trebuie să vă naşteţi din nou’….” (Ioan 3:3-7). Literal, expresia “născut din nou” are sensul de “născut de sus”. Nicodim avea o nevoie reală. El simţea nevoia unei schimbări a inimii sale, o transformare spirituală. Naşterea din nou, fiind o a doua naştere, este un act al lui Dumnezeu prin care viaţa veşnică este atribuită persoanei credincioase (2 Corinteni 5:17; Tit 3:5; 1 Petru 1:3; 1 Ioan 2:29; 3:9; 4:7; 5:1-4, 18). Evanghelia după Ioan 1:12,13 indică faptul că expresia “născut din nou” are de asemenea semnificaţia de “a deveni copii ai lui Dumnezeu” prin credinţa în Numele lui Isus Hristos. Sfântul Chiril al Alexandriei spunea: “…numai după ce El a luat firea omenească şi i-a transmis şi acesteia calitatea filială prin Duhul de Fiu ce Se odihnea în El ca Dumnezeu, a putut da o naştere nouă, de fii ai Tatălui, şi celor ce s-au unit cu El prin credinţă. Nu poate deveni cineva fiu al cuiva fără să se nască din el. Cei ce s-au unit cu Hristos prin credinţă se nasc şi ei din nou ca fii ai Tatălui, asemenea Fiului, dar nu venind din nou la existenţă, ci modificând-o pe cea pe care o au, şi deci nu născându-se din fiinţa Tatălui, ci primind pe Duhul Lui, Care le înnoieşte firea, le-o umple de puterile firii dumnezeieşti, prin participare.”[1] (more…)

13 beneficii ale vieții în Hristos

Image

Februarie 2014 Parcul Bejan, Deva

Expresia Biblică “a fi în Hristos” prezintă o realitate minunată. Înseamnă să fi unit cu Hristos, să fi al lui Hristos, să umbli și să trăiești cu Hristos. Dar haideți să vedem ce spune Biblia despre beneficiile vieții în Hristos?

1. În Hristos am avut parte de har încă înainte de întemeierea lumii: 2 Timotei 1:9 – “…harul care ne-a fost dat în Hristos Isus, înainte de veșnicii,…”

2. În Hristos am fost aleși de Dumnezeu din veșnicie: Efeseni 1:4, – “În El, Dumnezeu ne-a ales înainte de întemeierea lumii, …”

3. În Hristos, suntem iubiți de Dumnezeu cu o dragoste inseparabilă: Romani 8:38–39 – “… nici moartea, nici viața, nici îngerii, nici stăpânirile, nici puterile, nici lucrurile de acum, nici cele viitoare, nici înălțimea, nici adâncimea, nici o altă făptură, nu vor fi în stare să ne despartă de dragostea lui Dumnezeu care este în Isus Hristos, Domnul nostru.”

4. În Hristos noi am fost răscumpărați și iertați de păcatele noastre: Efeseni 1:7 – “în El avem răscumpărarea, prin sângele Lui, iertarea păcatelor, …”

5. În Hristos suntem justificați înaintea lui Dumnezeu și ne este dăruită sfințenia lui Dumnezeu: 2 Corinteni 5:21 – “Pe Cel ce n-a cunoscut niciun păcat, El L-a făcut păcat pentru noi, ca noi să fim neprihănirea lui Dumnezeu în El.”

6. În Hristos noi am devenit creaturi noi și Fii de Dumnezeu: 2 Corinteni 5:17 – “Căci, dacă este cineva în Hristos, este o făptură nouă.” Galateni 3:26 – “Căci toți sunteți fii ai lui Dumnezeu, prin credința în Hristos Isus.”

7. În Hristos am primit loc în Locurile Cerești încă de pe pământ: Efeseni 2:6 – “El ne-a înviat împreună și ne-a pus să ședem împreună în locurile cerești, în Hristos Isus, …”

8. În Hristos promisiunile lui Dumnezeu sunt Da pentru noi: 2 Corinteni 1:20 – “făgăduințele lui Dumnezeu, oricâte ar fi ele, toate în El sunt „da”, …”

9. În Hristos noi suntem sfințiți: 1Corinteni 1:2 – “către cei ce au fost sfințiți în Hristos Isus, chemați să fie sfinți,”

10. În Hristos, Dumnezeu se îngrijește de toate nevoile noastre: Filipeni 4:19 – “Și Dumnezeul meu să îngrijească de toate trebuințele voastre, după bogăția Sa, în slavă, în Isus Hristos.”

11. În Hristos pace lui Dumnezeu ne va păzi inimile si gândurile: Filipeni 4:7 – “Și pacea lui Dumnezeu, care întrece orice pricepere, vă va păzi inimile și gândurile în Hristos Isus.”

12. În Hristos avem viața veșnică: Romani 6:23 – “…darul fără plată al lui Dumnezeu este viața veșnică în Isus Hristos, Domnul nostru.”

13. În Hristos vom avea parte de învierea din morți când El va reveni: 1 Corinteni 15:22 – “Și, după cum toți mor în Adam, tot așa, toți vor învia în Hristos”

Dumnezeu, prin Cuvântul Său, ne prezintă această minunată realitate a vieții în Hristos prin aceste 13 beneficii. Dumnezeu să ne ajute să înțelegem această viață și să ne dea putere să trăim în Hristos!

 

Articol publicat în Buletinul Lunar al Bisericii Creștine Baptiste Harul din Mihăiești, numărul 1 (Ianuarie 2013)

Credincioșia lui Dumnezeu

Psalmul 117:2 Căci mare este bunătatea Lui față de noi, și credincioșia Lui ține în veci. Lăudați pe Domnul!

Image

Fotografie realizată la Creation Museum KY, în 5 Mai 2011.

Măreția lui Dumnezeu și frumusețea caracterului Divin ne sunt prezentate în Biblie prin aceste atribute pe care am început să le observăm de la începutul acestui an. După cum cred că ați observat Bunătatea lui Dumnezeu (primul atribut prezentat) este legată de mai multe din atributele Divine. Îndurarea Lui Dumnezeu derivă din bunatatea Lui, și la fel și credincioșia Divină este un derivat al bunătății Lui.

Când contemplăm credincioșia lui Dumnezeu față de noi trebuie să facem abstracție de cât de credincioși am fost sau suntem noi față de El. Caracterul Lui este caracterizat de credincioșie, și El este credincios indiferent dacă noi suntem sau nu credincioși. Totuși, la nivel personal în situația în care noi apelăm la credincioșia Lui, atunci El cere și de la noi credincioșie. Însă în caracterul Său, Dumnezeu este credincios pentru veșnicie.

Biblia dovedește credincioșia lui Dumnezeu de multe ori. În Sfânta Scriptură, putem observa că  ceea ce spune El este întotdeauna adevărat. Evrei 6:18 ne spune că Dumnezeu nu poate să mintă, și nici nu poate renunța la o promisiune necondiționată pe care spune ca o va îndeplini. Dumnezeu a respectat fiecare legământ pe care l-a încheiat. Orice promisiune sau profeție a lui Dumnezeu a fost, sau va fi îndeplinită. Biblie ne prezintă aproximativ 277 de relatări despre legămintele încheiate între Dumnezeu și oameni. Deuteronom 7:9 spune: “Să știi, dar, că Domnul Dumnezeul tău este singurul Dumnezeu; El este un Dumnezeu credincios și Își ține legământul și îndurarea până la al miilea neam de oameni față de cei ce Îl iubesc și păzesc poruncile Lui”. Exemplele credincioșiei lui Dumnezeu pornesc de la Noe (Geneza 6:17-18; 9:9-17) continuă cu Avraam și ceilalți patriarhi (Isaac, Iacov, Iosif) și este extrem de evidentă în relația Lui cu poporul Israel. Literalmente, exista sute de verste care atestă credincioșia lui Dumnezeu atât în Vechiul Testament cât și în Noul Testament. Iar ceea ce este important este faptul că Noul Testament documentează împlinirea promisiunilor Divine făcute în vechime, dar cel mai mult împlinirea profețiilor cu privire la venirea lui Mesia, Domnul Isus Hristos. (more…)

Porunca Pocăinței

Faptele Apostolilor 17:30 – „Dumnezeu … poruncește acum tuturor oamenilor, de pretutindeni să se pocăiască

Image

Biserica Creștină Baptistă Harul din Mihăiești, Județul Hunedoara

Cuviosul Marcu Pustnicul (Ascetul) afirma că, “toată felurimea poruncilor întru una se cuprinde: în porunca pocăinței”. De aceea porunca pocăinţei este destul de veche, ea răsunând de-a lungul timpului prin gura profeţilor care au vorbit din partea lui Dumnezeu. Prorocii Isaia, Ieremia, Ioel în primele capitole ale scrierilor lor transmit îndemnuri la pocăinţă, de asemenea propovăduirea prorocului Iona a adus o atitudine de pocăinţă poporului din Ninive! (Luca 11:32).

Trecând în Noul Testament, mesajul pocăinţei a avut un debut deosebit prin înaintemergătorul Domnului Isus, Ioan Botezătorul, acesta chemând poporul din vremea aceea la roade vrednice de pocăinţă   (Matei 3:8).

În viaţa Domnului Isus Hristos, porunca pocăinţei a ocupat un loc predominant. Evanghelia după Marcu ne relatează faptul că Domnul Isus după botez, îşi începe lucrarea zicând: „Pocăiţi-vă şi credeţi în Evanghelie”(Marcu 1:15) sau „Eu am venit să chem la pocăinţă nu pe cei neprihăniţi, ci pe cei păcătoşi.”(Marcu 2:17). Astfel, Evanghelia sau vestirea Împărației lui Dumnezeu este organic legată de propovăduirea pocăinței. Sfântul Vasile cel Mare, făcând trimitere la propovăduirea înaintemergătorului și a Domnului, face pocăința “cel dintâi așezământ al Eticii lui”. De altminteri, unicul mijloc pe care îl deține omul pentru a răspunde chemarii lui Dumnezeu și pentru a primi harul Sau, nu este calitatea morala, ci pocăința lui. (more…)

A iubi ca Isus Hristos!

Domnul Isus Hristos a spus in Evanghelia dupa Ioan 13: 34, 35 “Vă dau o poruncă nouă: Să vă iubiţi unii pe alţii; cum v-am iubit Eu, aşa să vă iubiţi şi voi unii pe alţii. Prin aceasta vor cunoaşte toţi că sunteţi ucenicii Mei, dacă veţi avea dragoste unii pentru alţii.”

Privind la spectacolul actual oferit atât de scena politică dar și de societate, nu poți să nu observi că acestă țară, nu de mult subjugată ideologic de comunism, învață de mai bine de 20 de ani să trăiască în libertate, traversând din păcate un proces de secularizare accelerată, care ne îndepărtează de adevăratele valori morale. Egoismul și individualismul au luat locul comuniunii și dăruirii. Este dureros că în goana noastră egoistă după “mai bine” am uitat să iubim. Nu mai știm ce este dragostea și relațiile dintre noi sunt reci și distante.

Image

Provocare pe care Dumnezeu o aduce înaintea noastră în această lună Februarie (încadrată de ziua Sf. Valentin și Dragobete) este să redescoperim adevărata DRAGOSTE. Ea nu se vinde pe la tarabe, nu se găsește în săli de cinema sau la televizor, nu o descoperi nici în cărți și nici pe internet. Adevărata dragoste poate fi descoperită în Hristos. El a coborât din Slavă la noi pe pământ din dragoste, ne-a exemplificat dragostea câtă vreme a fost aici jos printre noi și ne-a demonstrat-o în mod absolut prin jertfa Sa pe Cruce. În plus, El continuă să ne iubească și de aceea nu ne-a lăsat orfani – ci ne-a trimis Duhul Sfânt, și tot din dragoste, mijlocește necurmat înaintea Tatălui pentru noi. Putem astfel să învățăm de la El să iubim din nou. O dragoste ca a Lui este gata de sacrificiu, merge până la capăt și nu are sfârșit. O dragoste ca a Lui trece peste jigniri, batjocuri, și iubește chiar și pe dușmani. Indiferent de circumstanțe, o dragoste ca a lui Hristos crește față de alții și îi ridică pe alții. În predica “Despre Iubirea Creștină” Sfântul Ioan Gură de Aur spunea: “iubirea care-L are ca pricină și temelie pe Hristos, este statornică și nepieritoare. Nimic n-o poate destrăma, nici calomnii, nici primejdii, nici chiar amenințările cu moartea. Cel ce are dragoste creștină, oricate neplăceri ar suferi de la un om, nu, încetează să-l iubească; caci nu este influențat de patimile sale, ci este insuflat de Iubire, de Hristos.”

Să învățăm așadar să iubim astfel și aceasta se va vedea în familiile noastre, în felul în care ne comportăm cu soți, soții, în felul în care ne creștem copiii, în felul în care ne respectăm părinții și batrânii, în felul în care arătăm bunătate pentru toți oamenii. Atunci, se va vedea dragostea noastră când îngrijim de orfani, de vaduve, când ne dăruim pentru cei săraci, când cei cu dizabilități vor avea parte de mâna noastră întinsă. Și toate acestea pentru că: “Dragostea este îndelung răbdătoare, este plină de bunătate: dragostea nu pizmuieşte; dragostea nu se laudă, nu se umflă de mândrie, nu se poartă necuviincios, nu caută folosul său, nu se mânie, nu se gândeşte la rău, nu se bucură de neleguire, ci se bucură de adevăr, acopere totul, crede totul, nădăjduieşte totul, sufere totul. Dragostea nu va pieri niciodată” (1Corinteni 13:4-8)

 

Fragment din articolul publicat în numărul 2 (Februarie 2013) în Buletinului Lunar al Bisericii Baptiste Harul din Mihaiești.