Sergiu M. Brădean

Home » Leadership

Category Archives: Leadership

Authenticity: 7 Ways to Navigate Self-Doubt

Fii autentic! Cea mai mare provocare a conducătorilor sau liderilor din vremea asta. Ne-am obișnuit să copiem, să imităm, să împrumutăm și chiar dacă oferim sursa, tot lipsiți de autenticitate suntem. Fără sa vrem, trăim într-o eră copy/paste care ne golește de orice urmă de originalitate și nu ne oferă spațiu pentru a ne exprima liber de frică să nu greșim, sau de frică să nu fi spus altcineva același lucru înainte.

Stop! Mă scuzați vă rog! Eu sunt cel în cauză; aici exprim practic ce trăiesc eu, dar am pus tot paragraful la plural pentru că mă ajută să mă simt mai bine dăcă cred că ar mai fi și alți lideri care trec prin aceleași frământări ca și mine. Și după cum se vede, majoritatea postărilor mele sunt articole scrise de alții. Iar acum vă rog să mă înțelegeți! Sunt atâția conducători de talie națională sau internațională de la 1 până la 3 click-uri distanță, încât este greu nu te lași influențat. Cum să îmi permit să cred că pot să fac o afirmație mai bună decât “fratele X” care este un conducător cunoscut, sau promovat si respectat la nivel national, sau care scrie postări pe blog care sunt vizionate de mii sau chiar zeci de mii de vieweri.  Cum să încerc să fac un lucru care nu a fost întâi verificat de “Y”, lider internațional care mai și apare proiectat pe ecran la majoritatea GLS-urilor. Nu-i așa că am dreptate să mă îndoiesc de capacitatea mea de a rosti sau de a face ceea ce gândesc sau visez?

Am găsit însă la Leadership Freak un articol foarte interesant care vrea sa ne ajute pe noi, “puii de lider” să ne păstrăm sănătatea mintală și integritatea organizațională. În plus, în tot acest amalgam de self-doubts, mai afirmă că poți fi și autentic. Așa să fie?

Ce ziceți? Are you with me?

Authenticity: 7 Ways to Navigate Self-Doubt.

Advertisements

20 Habits of Untrustworthy Leaders – Ești un Lider de încredere?

M-am lăsat provocat de un articol scurt dar structurat si punctual, scris de Dan Rockwell pe  blogul său Leadership Freak. Mi-am pus întrebarea cât sunt de adecvat ca lider, m-am întrebat dacă sunt, sau nu sunt un conducător de încredere. Bineânțeles că îmi doresc foarte mult ca oamenii în fruntea cărora m-a așezat Dumnezeu să mă considere un lider de încredere, competent, săritor, căruia îi pasă de alții, altruist, slujitor, … Deci mi-am dat seama că am încă foarte mult de muncit la formarea mea. Dar am mai înțeles și că acolo unde eu nu mă simt adecvat, “Patronul” meu intervine; atunci când eu sunt slab El e tare, atunci când eu îmi recunosc neputința de a fi așa cum dorește, El suplinește ceea ce mie îmi lipsește. Iar ceea ce m-a obligat acest articol să fac a fost să îmi analizez inima de conducător și să realizez că fără El aș ajunge să dezamăgesc foarte mulți oameni.


Citiți și încercați să și răspundeți la întrebări.

20 Habits of Untrustworthy Leaders.

 

Sursa: Leadership Freak

Leneșul Înțelept

Era odată ca niciodată un creștin leneș dar îțelept. Nimic din ceea ce făcea, sau mai exact nu făcea el nu prevestea poziția de conducere care urma să îi fie încredințată. Profesorii lui nu ar fi prevăzut niciodată unde sau cât de sus în structuri de conducere urma să ajungă acest om. Expresii ca: “brânză bună în burduf de câine” sau “de la sobă pân’ la foc, pentru leneș e mult loc”, sau “lenea e cucoană mare”, erau în mod obișnuit asociate cu “performanțele” lui. În schimb încet dar sigur, creștinul nostru a ajuns general în armata germană!

Așa ar suna o descriere a viziunii unui general din armata germană în secolul al XIX-lea. Ionuț Nistor (fără a preciza sursa) ne prezintă această viziune care nu poate să nu ne ridice însemnate întrebări din punct de vedere al slujirii și conducerii creștine. Care este rolul unui leneș înțelept în lucrarea creștină? Este loc pentru un astfel de lider în Biserică?

 

Lenea în viziunea unui general de armată
Helmuth Karl Bernhard Graf von Moltke (1800 – 1891) a fost un general prusac Șeful Statului Major General (Großer Generalstab) al armatei prusace și un mare strateg.
Imediat după numirea în funcție, a trecut la reforme, între care și modul de instruire și promovare a ofițerilor.
În acest scop, i-a evaluat după două criterii:
·                    gradul de inteligență (de la proști la inteligenți) și
·                    atitudinea față de muncă (de la leneși la harnici).
În baza acestor criterii, au rezultat patru grupe / tipuri de ofițeri:
·                    A: prost și leneș
·                    B: inteligent și harnic
·                    C: prost și harnic
·                    D: inteligent și leneș
Ofițerilor din categoria A, proști și leneși, le-a dat sarcini simple și repetitive. Aceștia nu mai puteau înainta în cariera militară. Este posibil ca într-o bună zi să le vină o idee bună, dar mai important, nu creează probleme.
Moltke considera că ofițerii din categoria B, inteligenți și harnici, erau obsedați de micromanagement (se pierd în mărunțișuri) și, prin urmare, sunt lideri de slabă calitate. Era posibilă o promovare, dar nu până la nivel de ofițeri de Stat Major. Acești ofițeri dădeau certitudinea că ordinele vor fi îndeplinite la timp și întocmai, în toate detaliile.
Ofițerii din categoria C, proști și harnici, erau considerați periculoși. Moltke afirma că aceștia ar trebui să fie supravegheați permanent, ceea ce este inacceptabil în armată. Deoarece ar fi putut crea probleme grave, greu de remediat, aceștia au fost scoși din armată.
Ofițerii din categoria D, inteligenți și leneși, erau cei pe care Moltke îi considera cei mai potriviți pentru cele mai înalte funcții de comandă. Acești ofițeri erau suficient de inteligenți ca să știe ce trebuie făcut, dar și suficient de leneși, pentru a găsi cea mai ușoară și simplă cale de a atinge obiectivul cerut.

Este adevărat că lenea singură nu este productivă. Ea trebuie combinată cu inteligența. Oamenii leneși și inteligenți au un avantaj în societate și sunt cei mai nimeriți pentru rolul de lider într-o organizație.

 

 

10 Tendințe la Angajarea Păstorilor

Articolul lui Thom Rainer prezintă tendințele din cultura americană dar nu poți să nu te întrebi care ar fi tendințele în cultura evanghelică din România.  Noi nu avem megachurches (nu așa multe și nu așa mari), multisite, sau alte elemente specifice culturii bisericești americane. Dar avem cultura noastră evanghelică bine definită și după cum se poate observa în practică, avem și noi tendințele noastre când e vorba ca Biserica să caute păstor. Bisericile din România au specificul lor în căutarea, selecția, alegerea și angajarea păstorilor. Unele practici, specifice bisericilor românești sunt foarte bune, altele sunt foarte răspândite. Vă provoc să alcătuim și noi o listă. Care ar fi tendințele noastre în căutarea și angajarea păstorilor?

Îndrăznesc să încep eu și să sugerez câteva tendințe.

1. Accentul pus pe predicare. În procesul de selecție în bisericile evanghelice din Romania preponderent se caută predicatori buni. Fie că este vorba de bisericuțe mici de țară sau biserici mai mari de la oraș, alegerea este dictată de dorința lor de a avea păstori care să predice bine, ba chiar foarte bine.

2. Contează recomandările păstorilor cunoscuți (ca să nu spun cu poziții de conducere). La noi este impropriu să trimiți un CV unei biserici care este în căutare de păstor. Practic, dacă îndrăznești să trimiți CV-ul te descalifici și ești socotit nespiritual. Dar dacă biserica primește o recomandare din partea unui păstor cunoscut și apreciat cu privire la un anume candidat, șansele cresc simțitor.

3. Ne interesează și școlarizarea sau lipsa ei. Cuvinte ca seminar sau facultate determină interesul sau lipsa de interes a bisericii. Totuși există loc și de o falsă smerenie aici. Sunt multe biserici care declară că nu contează dacă ai făcut școală sau nu. În trecut păstorii erau neinstruiți iar predicile lor determinau întoarcerea la Dumnezeu a multor oameni. În plus, ceea ce avem noi bun astăzi se datorează realizărilor acestor păstori neinstruiți.

Eu sugerez deocamdată doar 3 tendințe dar ele sunt mult mai multe. Continuați cu altele fie ele pozitive sau negative.

 

Ten Trends on the Employment of Pastors

By Thom S. Rainer

April 14, 2014

The verbiage is different for different churches and pastors. Some pastors speak of a call. Others, particularly in some denominations, refer to their appointment to a church. Some pastors deal with pastor search committees and congregational votes. Others receive notice from a bishop or some other authority that they are being sent to a new church.

But in all of these situations, there are disruptive trends taking place. I don’t necessarily use the word disruptive negatively; I am simply saying that practices in employing pastors are changing rapidly in the American landscape. Allow me to share with you ten of these major trends.

  1. Church consolidations mean more pastors will report directly to another pastor. The trend of smaller churches being acquired by larger churches is accelerating. Many of those smaller churches once had complete authority to call or hire their pastors. Now the larger churches make the decisions, in many cases the pastor of the larger churches.
  2. Multisite and multi-venue churches will increasingly hire more pastors. The trend of multisite churches is pervasive and growing. For the same reasons as noted in church consolidations, this trend means that many of the hiring decisions reside in the home or original church.
  3. Established churches will have greater difficulty finding pastors that meet their criteria. I see this trend particularly in pastor search committees. Their criteria are sometimes unreasonable and unrealistic. And many of their potential candidates are opting to plant a church or to work in a system of consolidated and multisite churches.
  4. There will be an increased demand for bivocational pastors. Frankly, the economics of many churches will mandate this reality, both in established churches and in church plants.
  5. More churches will partner with seminaries to “raise their own” pastors. Many pastors will thus opt to become a part of a church training or apprenticeship approach.
  6. More pastors will be gauged by their social media involvement in the pastor selection process. I have particularly noted this development from a negative perspective. A prospective pastor who is argumentative or controversial in social media is often eliminated from consideration. Social media background checks are becoming as common as legal and credit background checks.
  7. There will continue to be growth in the number of megachurch pastor position openings. This trend is fueled by two simple realities. First, the number of megachurches continues to grow. Second, many of these megachurches are led by aging boomers.
  8. Pastoral tenure will move in two different directions. I am monitoring now an anecdotal trend: increase in pastoral tenure at multisite churches. But there is an opposite trend in established churches where pastoral tenure continues to be brief and declining.
  9. Pastoral mentoring will grow. Millennials pastors seek it. Boomer pastors desire to provide it. These mentoring relationships often evolve into employment recommendations.
  10. Denominational influence on pastor placement will continue to wane. Denominational leaders and organizations were once the primary gatekeepers in recommending pastors to churches. That influence has waned significantly and will continue to decline.

How do you view these ten trends on the employment of pastors? What would you add?

Sursa Articol: Thom S. Rainer


10 Motive Bune dar Insuficiente pentru a ajunge Păstor

De ce m-am făcut păstor? Bună întrebare! Tata ar fi vrut să mă facă inginer la CFR, mama ar fi vrut să mă vadă doctor, dar eu, nu și nu! Eu, încă înainte de liceu am știut că trebuie să fiu păstor. A fost mai mult decât sentimente sau gănduri gâdilicioase ca cele exprimate în articolul lui Dave Bruskas. A fost și este CHEMARE din partea lui Dumnezeu! Chiar și acum, când mai apar unele greutăți știu de ce sunt ceea ce sunt. Cred că aș reuși să învăț să fac și altceva, sau să dezvolt alte abilități – sunt învățabil și mai prind și repede, dar “păstor sunt”! Diferența dintre a ști să faci ceva sau a fi ceva devine foarte clară când e vorba de chemare.

Însă, mai întâlnesc tinerei, crescuți în puf, care cred că e de ajuns că au memorat lista celor 12 Apostoli, sau care cred că e de ajuns că tata e pastor, sau care cred că, dacă au fost apreciați de învățătoarea de la Școala Duminicală, este de ajuns pentru a ajunge Pastori. Au o imagine idealizată a lucrării Pastorale sau urmăresc exemple de pastori care au avut și au o viață ușoară în parohii care nu cer prea mult. Articolul acesta de pe ChurchLeaders.com prezintă crudul adevăr: poți avea motive bune dar nu suficiente pentru a deveni Păstor. Iar cele zece motive mi se par chiar de bun simț și chibzuit alese.

Vă mai puteți gândi și la alte motive bune dar insuficiente? Ceva autohton?

10 Good Things that Aren’t Good Enough Reasons to Become a Pastor

There are some good reasons to be a pastor, and there are some reasons that just aren’t enough. This is the third installment in an eight-part series called Preparing to Lead.

Over the years, I have heard men give compelling reasons to be a pastor. I have also heard a few ridiculous reasons.

But most often, I have heard reasons that just aren’t sufficient on their own to justify becoming a pastor. Here are 10 of them.

1. You like spending time with other Christians.

This a very good thing. You should be really encouraged by this desire. According to Jesus, the clearest evidence of being a Christian is loving other Christians (John 13:35). And to love other Christians requires spending time with them.

But being a pastor requires you to spend considerable time alone in study and prayer. You will also give of yourself in knowing and serving non-Christians.

Too many people mistake pastoral ministry for a never-ending summer youth camp. In reality, the two have very little in common.

2. You like to study your Bible.

Again, this is a really good thing to like. All Christians should love to study the Bible in order to better know Jesus.

A pastor must study the Bible. Preaching should be his highest priority and the foundation of influential preaching is focused study.

But almost every pastor I know wishes he had more time to spend studying. It’s absolutely important and completely impossible to give yourself to it exclusively.

3. You like speaking in public.

Pastors must be able to clearly communicate the Bible. Most will preach anywhere from 50 to over 100 different sermons in a single year. But speaking in public and preaching are two different things. The medium is the same, but the responsibility is not.

Making a compelling presentation to your co-workers and preaching the Bible are as different as a paintball competition and real combat. Both involve guns and helmets, but that is about all.

Projects, products and dollars can’t compare in worth to the souls and eternal destinies of human beings. And that is exactly what is at stake every time the pastor enters the pulpit.

Being responsible to relay a message from God to people who desperately need him is an enormous task.

4. You like introducing non-Christians to Jesus.

Connecting unbelievers to Jesus is one of the greatest thrills a Christian can know, and those who are fruitful in personal evangelism are a gift to a church.

But a pastor has a responsibility to both evangelize and equip the church to share their faith with those who don’t yet know Jesus. It’s the role of equipping that makes the role of a pastor more like a player/coach than just a player.

Be sure you want to coach before you retire from playing.

5. You want to be more devoted to Jesus.

Maybe the most ironic aspect of pastoral ministry is how challenging it can be to prioritize your time with Jesus.

I am not alone in feeling that my devotional life became far more challenging the day I began full-time vocational ministry. It is the number-one struggle for most pastors I know and have known.

I think it has much to do with the constant demands and distractions intrinsic to ministry. That leads me to bad reason number six.

6. You want to spend fewer hours working.

Pastoral ministry isn’t so much a job as it is a lifestyle. The pastor is on call 24 hours a day, 7 days a week and 365 days a year.

This doesn’t mean you can’t or shouldn’t have some set hours, a day off or vacation. It just means you’re likely to be interrupted by emergencies on a regular basis.

The hours are long. The work may not be physical, but it is emotional and spiritual, and it is all-encompassing and exhausting.

7. You are looking for a more stable career.

I wish I had better news for you here. I am a strong believer that longevity is important for pastoral influence.

But the sad reality is that pastors change churches and churches change pastors. One trusted researcher found that the average tenure of a pastor in America is three and a half years.

Add to that factor the harsh reality that in many churches, financial uncertainties may result in interrupted pay cycles, salary reductions and layoffs. Instability is the norm for most pastors.

8. You are tired of conflict.

Much of pastoral ministry is about conflict. There is resistance to Jesus from within, and even from your own heart. Then there is persecution from without.

Every inch that the Kingdom of God advances is tenaciously defended.

9. You want others to respect you.

Respect is required for a pastor, according to Scripture. He is to be respected in his home, in his church and among outsiders (1 Tim. 3:4, 7).

But respect can be hard to come by, and the man who moves into ministry to win the approval of others is sure to fail miserably (Gal. 1:10).

10. You want to make a difference.

You should want to be used by Jesus to draw attention to him. But how you go about doing just that is really important.

You don’t have to have a pulpit. You don’t have to be loud.

The best way to spread his fame is still the biblical way: “Aspire to live quietly and to mind your own affairs and to work with your hands, as we instructed you, so that you may walk properly before outsiders and be dependent on no one” (1 Thess. 4:11–12).

 

Sursa Articol: http://www.churchleaders.com/pastors/pastor-articles/173597-dave-bruskas-terrible-reasons-to-become-a-pastor.html?p=1

Ești un slujitor?

Repostez astăzi un articlo de pe blogul Vox Christiana care mi-a dat de gândit. Într-adevăr sunt foarte mulți așa-ziși slujitori care sunt interesați doar de strălucirea slujbei sau de faimă sau de confort. Totuși mai există și adevărați slujitori. NU sunt apreciați însă, pentru că ei nu ies în față, par mai timizi ba pentru unii chiar copilăroșideoarece mai cred în călăuzire Divină. Să nu mai vorbim despre faptul că unele decizii de slujire autentică sunt interpretate ca greșeli de conducere (leadership). Sunt și asăzi slujitori care se trezesc dimineața la ora 5:00 și merg la biserică să aprindă focul și să șteargă praful în așa fel încât frații să se bucure de un loc călduț și curat. Sunt și asăzi slujitori care muncesc la biserici mici, iar acestea nu le vor putea plăti un salariu niciodată, însă fără păstor lucrarea s-ar stinge. Sunt și astăzi slujitori care preferă să stea în umbră și să promoveze pe alții. Sunt și astăzi slujitori care fac vizite pastorale și ajung și în case unde e mizerie și miroase greu din cauza bolii și a vârstei înaintate. Sunt și astăzi slujitori care își suflecă mânecile cămășii pentru a face curățenie, pentru a spăla vase murdare, pentru a ajuta la cules de porumb, pentru a crăpa lemne, pentru a căra apă că aproape a secat fântâna, … Dar, parcă sunt tot mai puțini … pentru că astăzi bisericile caută altceva … să fie “liderul alfa”, îmbrăcat în costum Armani, cobărând din mașina trasă de sute de cai, cu ochelari de soare și pantofi de lac (o fi și asta o variantă de Făt-Frumos pentru pastori)?. Și ajungem iarăși la afirmația lui Marius Cruceru: “fiecare biserică își merită păstorul…” Încurajarea însă vine din faptul că, așa cum mai există păstori cu adevărat slujitori, mai există și biserici care caută slujitori duhovnicești în adevăratul sens al cuvântului. Și nu îi caută prin reviste, amvoane aurite sau CV-uri ci întrebându-l pe Dumnezeu prin rugăciune și post. Astfel modelul biblic al Apostolului Pavel încă rămâne relevant și merită toată atenția noastră – atât a slujitorilor (ca o oglindă), cât și a bisericilor.

Care sunt lucrurile pentru care ne luptăm ca slujitori?

Sursa Foto: coolinsights.blogspot.com

Sursa Foto: coolinsights.blogspot.com

Lucrurile pentru care mă lupt!

…Pentru El am pierdut toate şi le socotesc ca un gunoi, ca să cîştig pe Hristos, şi să fiu găsit în El, nu avînd o neprihănire a mea, pe care mi-o dă Legea, ci aceea care se capătă prin credinţa în Hristos, neprihănirea, pe care o dă Dumnezeu, prin credinţă. Şi să-L cunosc pe El şi puterea învierii Lui şi părtăşia suferinţelor Lui, şi să mă fac asemenea cu moartea Lui; ca să ajung cu orice chip, dacă voi putea, la învierea din morţi. (Filipeni 3:8-11)

Parcă lumea e cu susul în jos, de fapt nu! Lumea e, aşa cum e ea… şi noi începem să ne conformăm. Ce caută lumea, căutăm şi noi – confortul… cine nu şi-l doreşte, comoditatea şi relaxarea şi dacă asta aduce şi un venit bunicel devine chiar de dorit. Dar ce îţi poate aduce un venit bunicel fără eforturi prea mari? La această întrebare sunt răspunsuri diverse, dar noi “pocăiţii” mai avem unul. Ce poate aduce un venit* bunicel fără eforturi prea mari? Ei bine, “slujirea”. Slujirea devine un lucru de dorit, deşi pare ciudat. Termenul în sine nu înseamnă deloc să fii aclamat, să fii cel mai important, să fii cel cu directivele, sau cel care ţine frâiele. Din câte ştiu eu, slujirea e să îţi pui capul în praful uliţei şi să suferi, să asculţi şi să îţi oferi serviciile fie că-ţi place, fie că nu. Toţi ne dorim strălucirea amvoanelor, platforma dirijorului, sau microfonul cântăreţului. Aici e mare înghesuială, iar acolo unde este suferinţă ne ferim, ignorând secole de istorie creştină în care sute şi mii de fraţi ai noştri au renunţat la averile lor oferindu-le nenorociţilor, devenind ei înşişi nişte nenorociţi. Ba chiar ne ducem nebunia până acolo încât spunem că Dumnezeu este dator să ne facă fericiţi şi chiar ne promite să o ducem tare bine sub binecuvântările Lui. Şi uite aşa devenim fără bun simţ şi zicem: Păi Doamne, nu Te-ai făcut Tu, un slujitor pentru noi, deci slujeşte! şi ca să fie totul clar, uite pe problemele astea trebuie să intervii, să-mi fie viaţa mai uşoară, că tare mi-i greu!

Dincolo de lipsa aceasta de bun simţ, îl descopăr pe acesta care se autodeclară rob al lui Hristos: Pavel, care zice: pentru mine sunt gunoaie toate: şi originea mea specială şi poziţia mea deosebită şi realizările mele şi toate lucrurile care mă scot într-o lumină favorabilă, sunt gunoaie, GUNOAIE!!! Tot ce-mi doresc eu, e să-L cunosc pe Hristos. Şi asta ne-o dorim toţi, dar în termenii noştri. Eu vreau să îl cunosc pe Hristos în termenii mei. Doamne, eu te urmez, daaa’… (am şi eu mofturile mele). Ei bine, Pavel e total diferit de noi, el vrea să-L cunoască pe Hristos în termenii Lui, el zice: să-L cunosc pe El şi părtăşia suferinţelor Lui… nu doar vreau să-L cunosc, ci vreau să şi sufăr împreună cu EL şi chiar să mor asemenea Lui. Viaţa mea e neimportantă, Hristos e totul, zice Pavel. Prin tot ce facem noi transmitem următorul mesaj: Viaţa mea e totul, Hristos e neimportant! Doamne iartă-ne!

Mi-e ruşine de ce creştin am ajuns şi de lucrurile pentru care mă lupt!

Sursa Articol: http://voxchristiana.blogspot.ro/2011/03/lucrurile-pentru-care-ma-lupt.html

“7 Characteristics of Great Leaders” – Caracteristici de Lideri Mari

Dan Reiland de la The Pastor’s Coach scrie un articol echilibrat dar în stilul caracteristic mentorului său John Maxwell despre caracteristicile liderilor mari, folosind cuvinte mari (cel puțin în introducere). Apreciez foarte mult munca pe care o face, atât el (Dan) cât și John Maxwell, care ajută la echiparea și dezvoltarea multor lideri. Dar am început să citesc cu scepticism acest articol. Am descoperit însă caracteristici absolut necesare fiecărui conducător/lider care dorește să slujească lui Dumnezeu. Dincolo de cuvinte mărețe și idei îndrăznețe, articolul descrie portretul unui slujitor în mâna unui Dumnezeu măreț. Aceste trăsături trebuie urmărite și de lideri dar și de Biserică în conducătorii pe care îi alege. Aici sunt cele șapte caracteristici:

1. Liderii mari au credință mare.

2. Liderii mari sunt creativi.

3. Liderii mari insistă să dezvolte relații sănătoase și productive.

4. Liderii mari practică o focalizare/concentrare atroce.

Aici cred că lipsește nevoia liderului de a se concentra pe, și a face o prioritate din rugăciune. Și spun asta deoarece Dan scrie pentru pastori nu pentru lideri seculari.

5. Liderii mari știu cănd să avanseze dar știu și când să se retragă.

6. Liderii mari sunt gata să tolereze dezordinea dacă aduce progres.

7. Liderii mari și-au înțeles chemarea.

(more…)

Pastorii Cred Minciuni? – 7 Lies Pastors Fall For

Întotdeauna am crezut că păstorii au un simț aparte când e vorba să vadă, să audă ori să cunoască ceva. Și de-a lungul anilor, am observat că așa și este. Adică păstorul observă acea ținere de mână între el și ea, doi tineri de altfel foarte cuminți și simțiți, păstorul vede privirea aruncată discret de fratele X înspre fusta prea scurtă a sorei Y, păstorul aude bârfe pe care aproape ca nu ar fi vrut să le audă deoarece îl implică prea mult, …

Totuși, când e vorba de el, poate chiar și de familia lui sau de lucrarea pe care o face, se pare că păstorul are un blind spot, un con de umbră care nu îi permite să vadă adevărul în chestiuni care par banale. Teoretic, tot ce se învață la cursurile de Leadership 1.0.1 este anulat în situațiile prezentate în acest articol.

Acestea sunt 7 minciuni pe care adeseori le credem noi păstorii:

1. Mă descurc singur

2. Asta nu a durut.

3. Sunt superior problemei acesteia. E o problemă prea mică pentru cât de important sunt eu.

4. Sunt în control.

5. Sunt exponențial în creșterea bisericii.

6. Dacă nu fac eu asta nimeni nu o va face.

7. Trebuie să îmi apăr oamenii.

Care credeți că sunt și alte minciuni pe care le cred pastorii despre ei sau despre lucrarea lor? Mai jos redau articolul în întregime!

7 Lies We Believe As Pastors

By Ron Edmondson

My heart is for the pastor. Maybe it stems from the fact that I spent more years as a layperson … a deacon and Sunday school teacher … and now, as a pastor. I realize now how much I didn’t understand about the position. The role has a lot more expectations and pressures than I previously imagined. I always loved and supported the pastor, but looking back, I wish I had been an even better pastor’s friend.

One of the other realities, and it’s rather sobering to me, is how isolated many pastors feel from people in their congregation. Isolation almost always seems to lead to a misunderstanding of reality. In essence, and here’s the problem and purpose of this post, if we aren’t careful, we can begin to believe lies about ourselves or our ministries. (That even seems to have biblical precedence … believing lies got us into trouble from the beginning.)

Here are seven lies we often believe as pastors: (more…)

Vrei să fii folosit de Dumnezeu?

Am avut nevoie de câteva sfaturi pentru că am început să îmi chestionez rostul și rolul meu în viață și în slujire. Mai ajung așa, din când în când în câte un popas în viață, în care simt nevoia unei incursiuni interogative cu privire la cine sunt și la ce fac. Cred că suntem mult mai bine definiți, ca oameni, de schimbare decât de stagnare și de aceea cred că trebuie periodic să verificăm stadiul și rostul schimbărilor din viața noastră. Unele din schimbările pe care le facem sunt necesare, altele sunt oportuniste dar cred că cel mai mult ne complacem în lâncezeala zăbovirii după oportunitatea de aur care va schimba viața noastră radical din punct de vedere calitativ. De aceea cred că trebuie să fim atenți la ceea ce se întâmplă în viața noastră și în jurul nostru. Dacă urmărim să realizăm ceva, trebuie să fim într-o continuă schimbare intențională dar și calitativă a vieții noastre. De altfel, fiecare întâlnire cu Dumnezeu trebuie să producă o schimbare (sau mai multe) calitativă a vieții noastre.

Existând într-un astfel de moment, și meditând la schimbările pe care ar trebui să le văd și să le accept în viața mea, mi-a căzut sub ochi acest articol, scurt și concis, chiar simplist pe alocuri, al lui Rick Waren. Sfaturile lui mi s-au părut de bun simț și de aceea vreau să le redau pe scurt aici. (Iar cititorii de engleză pot sa citească tot articolul).

Dacă ești păstor sau conducător de biserică, probabil te afli în această poziție de slujire deoarece vrei ca Dumnezeu să te folosească. Și cu siguranță îți dorești ajutorul lui Dumnezeu în a facilita și înlesni ca și alțti oameni să fie folosiți de Dumnezeu atât în slujire cât și în misiune.

De aceea întrebarea care se pune este, ce fel de persoană trebuie să fiu pentru a fi de folos lui Dumnezeu?…

… aici sunt cinci lucruri care îți vor face viața folositoare lui Dumnezeu.

1. Păstrează-ți viața curată.

2. Ține-ți ochii deschiși.

3. Menține-ți inima mulțumitoare.

4. Păstrează-ți cu tărie scopul în viață.

5. Concentrează-ți mintea la Hristos.

(more…)

Întrebări pentru viitorul tău păstor

Caut astfel de articole de mai multă vreme în spațiul gândirii evanghelice românești, și sunt sigur că voi mai descoperii și altele.
Aici, apar cu îndrăzneală câteva întrebări de selecție, ca un ajutor pentru bisericile care își caută pastor. Colegul meu Ambasadorul (care este și acum un Ambasador al lui Christos dar din păcate nu mai scrie și pe blog), aduce în atenția bisericii un necesar proces de selecție în vederea alegerii păstorului. După părerea mea, aici avem de a face doar cu un (1) criteriu de selecție – anume interviul candidatlui. Care credeți că ar mai fi alte criterii de selecție care să alcătuiască un proces echilibrat și care să ducă la alegerea celui mai potrivit candidat pentru lucrarea pastorală într-o biserică?
Ați mai citit astfel de articole? Va rog direcționați-mă spre ele!

Ambasadorul

Căutarea, găsirea și alegerea unui păstor pentru o biserică este o slujbă grea și importantă. O decizie majoră pentru biserica locală dar și pentru păstorul în cauză. Este nevoie de călăuzire divină, curaj, sinceritate, credință și multă rugăciune. Alegerea unui păstor trebuie să pornească de la o nevoie clară a bisericii locale. Alegerea unei biserici trebuie să pornească de la o clăuzire clară. Avem păstori cu diplome dar nu toți sunt chemați pentru această slujbă! 

Atunci când o biserică își caută păstor are nevoie de câteva criterii clare de selecție. Unele criterii sunt negociabile, altele non-negociabile. Calitățile non-negociabile ale unui păstor sunt cele găsite în 1 Timotei 3:1-7 și Tit 1:5-9. Dar faptul că este oltean, are 5 copiii, nevastă roșcată și îi plac sarmalele în foi de viță ar trebui să fie chestiuni destul de ușor de “negociat”. 

Un lucru extrem de important este comunicarea deschisă dintre biserică…

View original post 240 more words