Sergiu M. Brădean

Home » Ministry

Category Archives: Ministry

Botez la Biserica Golgota Constanta

Botez Nou Testamental la Biserica Baptista Golgota Constanta Duminica 14 Decembrie de la ora 09:30 va invitam sa fiti parte a bucuriei familiei bisericii Golgota si sa asistati impreuna cu noi la marturia cugetului curat al celor care doresc sa Il urmeze pe Dumnezeu toata viata lor. botez1-630x200 Sursa: bcbgolgota

Provocări unice pe care doar Slujirea le prezintă.

Am afirmat și cred că Slujirea (cu S mare) prezintă provocări pe care nici o altă slujbă sau lucrare nu le are. Slujndu-L pe Dumnezeu ne expunem în mod voit, voluntar, unor provocări la care foarte puțini oameni ar face față. Dar, nu suntem chemați la Slujire, cu toate provocările ei, singuri. Nu mă refer aici la familie, sau la echipa pastorală sau de slujire. Mă refer la faptul că aceste provocări speciale, pot fi depășite doar cu ajutorul nemijlocit al Duhului Sfânt. Altfel, pe lângă riscul de a face o lucrare fără valoare, ajungem la epuizare mult mai repede și deși, poate, am început bine, vom sfârși foarte rău.

Articolul pe care îl prezint mai jos detectează și identifică o serie de provocări pe care le au chiar și slujitorii din România. Ele (provocările) pot fi mult mai multe, însă acestea sunt cele mai întâlnite. Este așadar realist să le luăm în considerare, fie că suntem la începutul Slujirii, fie că avem deja o experiență vastă în domeniu’. Aștept cu nerăbdare și pașii practici pentru a face față acestor provocări, așa cum autorul articolului promite.

Puteți însă să identificați vre-o provocare autohtonă care nu este trecută aici, dar care vă ține noaptea treji?

10 Unique Challenges That Make Ministry Unlike Anything Else


In an earlier post, I wrote that seminary cannot prepare anyone to be a pastor. Only a church, guided by the Holy Spirit, can truly qualify a man for ministry.

By its very nature, the field of pastoral leadership is fraught with such incredible difficulties that we must say with the Apostle Paul, “Who is sufficient for these things?”

Leading God’s people is unlike any other task in the world—which is why it requires a calling of the Spirit and not merely training for a job.

While I am sure there are others, I have identified a matrix of 10 challenges specific to the church that make pastoring unlike anything else.

1. A pastor or church leader deals with the eternal and spiritual nature of things.

Medical doctors have a stressful job of being guardians of life. Their decisions can mean life or death in some cases.

A pastor, however, has the awesome responsibility of dealing with the immortal soul of man.

His leadership and decisions have the potential of affecting eternity, and that is an infinitely greater burden.

2. The second challenge is that a pastor’s role is prophetic in nature.

In other words, he has to look people in the eye and confront them with the uneasy subject of their sinful actions and attitudes—and no one likes that.

Though he finds himself a great sinner in need of God’s grace, God holds him no less responsible to deal with the sin of others.

Furthermore, the people he usually confronts are the very ones whose offerings pay his salary.

3. The pastor leads an army of volunteers.

If a businessman has to correct a worker’s performance, he has the leverage of a paycheck whose necessity powerfully motivates employees to do what they are asked.

Workers in the church, however, do not need the job they perform in order to put food on the table and may even have easier lives without it.

How does a pastor lead a volunteer to change when she doesn’t want to? A volunteer army also means that they can unvolunteer.

4. In most churches the pastor has an unclear identity.

Most congregations, as well as the pastors themselves, have never actually defined what role they want the pastor to have. They want him to lead, but they don’t want to be told what to do.

In addition to that, successive pastors have different sets of gifts, which clouds the issue because it affects his style of leadership.

Each member may have a different expectation of the pastor. Some want him to be a great preacher while others demand someone who will be at the hospital bedside for every tonsillectomy.

Is the pastor primarily a leader, prophet, visionary, equipper, motivator, fundraiser or teacher? Five church members may answer that question five different ways.

5. Compounding this problem is an increasing uncertainty about church polity.

Some churches see the deacons as the leaders of the church while others see the pastor as the leader and the deacons as servants.

More and more churches are turning to a plurality of elders—one of whom is the pastor-teacher—who have the oversight of the congregation. Even in a plurality of elders, whoever serves as pastor-teacher has the de facto leadership, but how does he relate to the others?

6. The church expects the pastor’s family to be involved in his work.

I don’t know of any other private sector jobs that require so much family involvement.

The school board doesn’t demand that the high school principal’s wife help decorate the hallways or attend all basketball games, for instance.

But churches have expectations for the pastor’s wife and children that are rarely voiced in the interview with the pastor search committee even though that perception may indeed affect the pastor’s ability to lead.

Many leaders in the church have lost their effectiveness because the congregation became disenchanted with his family, whether their disappointments were real or imagined.

7. Another challenge of ministry that results from the expectations of the congregation is the belief that the pastor should be the initiative taker.

Church members don’t demand their doctor show up on the doorstep when they don’t feel well, but they expect the pastor to take the initiative to discover why they haven’t been around.

In fact, some folks will get mad about something in the church and quit attending, but later they have forgotten what upset them originally.

Their complaint then becomes that the preacher never came to see them when they quit coming.

8. The demand for originality is an especially burdensome and constant pressure. 

If a pastor preached just two sermons a week for 50 weeks in a year, he would write the equivalent of nine novels. With that much productivity required, church members ought to forgive a dull chapter every now and then!

Though the Scriptures are an inexhaustible well of subject matter, saying biblical truths in an interesting way with fresh illustrations that connect with and engage a congregation is no small feat. The pastor who cannot preach well often finds his leadership itself threatened.

His pulpit ministry is his broadest stroke of contact and leadership, and if he is perceived as dull or repetitive, he loses his most influential method of leading.

9. One of the most frustrating challenges of leadership in the church is that churches often give the pastor or other leaders responsibility without authority.

For instance, the congregation usually assumes that the pastor is supposed to help meet the needs of his congregation. If a family has a legitimate financial emergency, they may turn to the pastor for immediate help, but he often has no way to provide it. And if he does, some committee may later rebuke him for overspending the benevolence budget.

Churches often have a “get it done” attitude toward the pastor, but then complain about the way he did it.

10. Simmering below the surface of all leadership is the pastor’s friendship development difficulty.

Most pastors and their families have great difficulties making and maintaining close relationships. A church leader often finds it impossible to walk the tightrope between leadership and friendship with the same people.

Leaders and their families may be afraid to confide in others, are often burned if they do, and sometimes become the victims of jealousy or resentment if they try.

Because of egos larger than they should be, pastors even find it difficult to establish relationships with other ministers because they can never break out of the thought pattern of comparing churches and problems.

So how do we meet those challenges? That’s the subject of the next post!


Hershael W. York is the Victor and Louise Lester Professor of Preaching and Associate Dean in the School of Theology at The Southern Baptist Theological Seminary in Louisville, KY. He also serves as Senior Pastor of the Buck Run Baptist Church in Frankfort, KY, and co-wrote Preaching with Bold Assurance (Broadman and Holman, 2003) with communications expert Bert Decker, chairman and founder of Decker Communications. In addition to his writing, teaching, and pastoring ministries, he usually ventures deep in the Amazon at least once a year to fish for men and the elusive peacock bass.

Sursa Articol: Church Leaders

Cele 10 Porunci ale Predicării Contemporane

Cu siguranță că această listă de porunci pentru predicatori a arătat foarte diferit cu câțiva ani în urmă. Poate ea încă arată diferit în unele culturi (inclusiv în cultura noastră) dar are porunci foarte clare și necesare pentru mulți predicatori. Însă ceea ce dă adevărata valoare acestui articol este accentul pus pe Cuvântul lui Dumnezeu. Practic, articolul prezintă 10 porunci pentru predicarea Biblică în bisericile contemporane.

Sursa Foto:

Sursa Foto:

1. Să nu așezi cuvinte în gura lui Dumnezeu

2. Să pregătești și să predici fiecare mesaj ca și cum ar fi ultimul pe care îl predici

3. Să nu prezinți Cuvântul lui Dumnezeu într-o manieră plictisitoare sau neconvingătoare.

4. Să arăți întotdeauna spre Christos în predicarea ta.

5. Să povățuiești ascultătorii spre credință și supunere (față de Dumnezeu)

6. Să nu fii diferit ca persoană de ceea ce ești ca predicator.

7. Să nu apelezi la Comentarii până nu ai citit Textul de 100 de ori.

8. Onorează contextul (pericopei tale) mai presus de orice, ca să te însoțească pe tot parcursul mesajului tău.

9. Să faci ca accentul mesajului tău să fie de fapt accentul Textului.

10. Să predici și să înveți pe alții doctrină mai mult decât orice altceva.

Citiți articolul în întregime mai jos, pentru că prezintă fiecare poruncă în detaliu și în contextul gândit de autor.

Cum este predicarea ta? Sau cum este predicarea în biserica din care faci parte? (more…)

Nu vrei, Nu te oblig! Nu poți, Nu te provoc!

Nu vrei, Nu te oblig! Nu poți, Nu te provoc!

Se spune “dragoste cu sila nu se poate”. Și este o zicală cu atât mai adevărată cu cât în cultura actuală am ajuns la punctul în care nimeni nu ne mai poate obliga să facem nimic. Când asociem însă sintagma aceasta cu slujirea în Biserică, înțelegem că ne confruntăm cu un fenomen al letargiei în ceea ce privește dorința de slujire. Nu o dată liderii Bisericii “s-au plâns” că, slujirea în Biserică fiind în mare măsură voluntară, nu pot folosi măsurile coercitive pe care liderii de companii seculare le folosesc. Iar când auzi o astfel de exprimare, asociată cu lipsa de cultură a voluntariatului din multe biserici locale, în care se așteaptă ca păstorul să știe să le facă pe toate, nu poți să nu te întrebi dacă nu am pornit pe o direcție seculară a profesionalizării slujirii. Ajungem astfel ca, de multe ori, Păstorul sau comitetul preferă să facă toată lucrarea decât să treacă prin înfricoșătorul proces al recrutării și implicării altora în slujire.

Care este însă modelul Biblic al slujirii întruchipat de Domnul Isus Christos? În Marcu 10:45 Domnul Isus afirmă: „Căci Fiul Omului n-a venit sa I se slujească, ci El să slujească, și să-Și dea viața ca răscumpărare pentru mulţi!” În context, această afirmație a Domnului Isus este așezată în antiteză cu dorința de afirmare a omului (fii lui Zebedei în această instanță), care consideră mai degraba o poziție înaltă/importantă decât munca de jos a slujirii. Principiul enunțat aici de Mântuitorul și în același timp exemplificat de El însuși, în toată lucrarea Lui, este: cel care slujește, făcânduși astfel doar datoria, se bucură de recunoaștere și răsplată în Împărăția lui Dumnezeu. (more…)


Compromisul nu are loc într-o viață condusă de Domnul Isus Christos. Societatea, Biserica, Familia au de pierdut din cauza compromisului. Articolul este foarte interesant!


Într-una din conversațiile pe care le-am purtat cu ceva timp în urma cu un pastor, acesta aducea argumente încercând să convingă cu privire la faptul ca în orice domeniu al existentei umane compromisul este absolut necesar. Pot fi compromisuri tehnice sau politice sau religioase sau de orice altă natură. Arta compromisului a dus mereu lumea înainte, deci trebuie uneori sa folosim cu diplomație această artă a compromisului şi în biserică/religie – spunea el.


Am meditat mult la această conversație şi am ajuns la concluzia că deşi acest mod de acțiune este aplicat din plin în biserică, el nu are susținere în Cuvântul lui Dumnezeu. Nu ni-L putem imagina pe Isus acționând cu diplomația compromisului pentru a face să meargă lucrurile bine.

Fiind preocupați de asemenea de declinul spiritual al bisericii am încercat să înțelegem în ce măsură acesta se datorează deschiderii ei spre compromis. Constatarea noastră este aceea că în…

View original post 1,156 more words

Ești un slujitor?

Repostez astăzi un articlo de pe blogul Vox Christiana care mi-a dat de gândit. Într-adevăr sunt foarte mulți așa-ziși slujitori care sunt interesați doar de strălucirea slujbei sau de faimă sau de confort. Totuși mai există și adevărați slujitori. NU sunt apreciați însă, pentru că ei nu ies în față, par mai timizi ba pentru unii chiar copilăroșideoarece mai cred în călăuzire Divină. Să nu mai vorbim despre faptul că unele decizii de slujire autentică sunt interpretate ca greșeli de conducere (leadership). Sunt și asăzi slujitori care se trezesc dimineața la ora 5:00 și merg la biserică să aprindă focul și să șteargă praful în așa fel încât frații să se bucure de un loc călduț și curat. Sunt și asăzi slujitori care muncesc la biserici mici, iar acestea nu le vor putea plăti un salariu niciodată, însă fără păstor lucrarea s-ar stinge. Sunt și astăzi slujitori care preferă să stea în umbră și să promoveze pe alții. Sunt și astăzi slujitori care fac vizite pastorale și ajung și în case unde e mizerie și miroase greu din cauza bolii și a vârstei înaintate. Sunt și astăzi slujitori care își suflecă mânecile cămășii pentru a face curățenie, pentru a spăla vase murdare, pentru a ajuta la cules de porumb, pentru a crăpa lemne, pentru a căra apă că aproape a secat fântâna, … Dar, parcă sunt tot mai puțini … pentru că astăzi bisericile caută altceva … să fie “liderul alfa”, îmbrăcat în costum Armani, cobărând din mașina trasă de sute de cai, cu ochelari de soare și pantofi de lac (o fi și asta o variantă de Făt-Frumos pentru pastori)?. Și ajungem iarăși la afirmația lui Marius Cruceru: “fiecare biserică își merită păstorul…” Încurajarea însă vine din faptul că, așa cum mai există păstori cu adevărat slujitori, mai există și biserici care caută slujitori duhovnicești în adevăratul sens al cuvântului. Și nu îi caută prin reviste, amvoane aurite sau CV-uri ci întrebându-l pe Dumnezeu prin rugăciune și post. Astfel modelul biblic al Apostolului Pavel încă rămâne relevant și merită toată atenția noastră – atât a slujitorilor (ca o oglindă), cât și a bisericilor.

Care sunt lucrurile pentru care ne luptăm ca slujitori?

Sursa Foto:

Sursa Foto:

Lucrurile pentru care mă lupt!

…Pentru El am pierdut toate şi le socotesc ca un gunoi, ca să cîştig pe Hristos, şi să fiu găsit în El, nu avînd o neprihănire a mea, pe care mi-o dă Legea, ci aceea care se capătă prin credinţa în Hristos, neprihănirea, pe care o dă Dumnezeu, prin credinţă. Şi să-L cunosc pe El şi puterea învierii Lui şi părtăşia suferinţelor Lui, şi să mă fac asemenea cu moartea Lui; ca să ajung cu orice chip, dacă voi putea, la învierea din morţi. (Filipeni 3:8-11)

Parcă lumea e cu susul în jos, de fapt nu! Lumea e, aşa cum e ea… şi noi începem să ne conformăm. Ce caută lumea, căutăm şi noi – confortul… cine nu şi-l doreşte, comoditatea şi relaxarea şi dacă asta aduce şi un venit bunicel devine chiar de dorit. Dar ce îţi poate aduce un venit bunicel fără eforturi prea mari? La această întrebare sunt răspunsuri diverse, dar noi “pocăiţii” mai avem unul. Ce poate aduce un venit* bunicel fără eforturi prea mari? Ei bine, “slujirea”. Slujirea devine un lucru de dorit, deşi pare ciudat. Termenul în sine nu înseamnă deloc să fii aclamat, să fii cel mai important, să fii cel cu directivele, sau cel care ţine frâiele. Din câte ştiu eu, slujirea e să îţi pui capul în praful uliţei şi să suferi, să asculţi şi să îţi oferi serviciile fie că-ţi place, fie că nu. Toţi ne dorim strălucirea amvoanelor, platforma dirijorului, sau microfonul cântăreţului. Aici e mare înghesuială, iar acolo unde este suferinţă ne ferim, ignorând secole de istorie creştină în care sute şi mii de fraţi ai noştri au renunţat la averile lor oferindu-le nenorociţilor, devenind ei înşişi nişte nenorociţi. Ba chiar ne ducem nebunia până acolo încât spunem că Dumnezeu este dator să ne facă fericiţi şi chiar ne promite să o ducem tare bine sub binecuvântările Lui. Şi uite aşa devenim fără bun simţ şi zicem: Păi Doamne, nu Te-ai făcut Tu, un slujitor pentru noi, deci slujeşte! şi ca să fie totul clar, uite pe problemele astea trebuie să intervii, să-mi fie viaţa mai uşoară, că tare mi-i greu!

Dincolo de lipsa aceasta de bun simţ, îl descopăr pe acesta care se autodeclară rob al lui Hristos: Pavel, care zice: pentru mine sunt gunoaie toate: şi originea mea specială şi poziţia mea deosebită şi realizările mele şi toate lucrurile care mă scot într-o lumină favorabilă, sunt gunoaie, GUNOAIE!!! Tot ce-mi doresc eu, e să-L cunosc pe Hristos. Şi asta ne-o dorim toţi, dar în termenii noştri. Eu vreau să îl cunosc pe Hristos în termenii mei. Doamne, eu te urmez, daaa’… (am şi eu mofturile mele). Ei bine, Pavel e total diferit de noi, el vrea să-L cunoască pe Hristos în termenii Lui, el zice: să-L cunosc pe El şi părtăşia suferinţelor Lui… nu doar vreau să-L cunosc, ci vreau să şi sufăr împreună cu EL şi chiar să mor asemenea Lui. Viaţa mea e neimportantă, Hristos e totul, zice Pavel. Prin tot ce facem noi transmitem următorul mesaj: Viaţa mea e totul, Hristos e neimportant! Doamne iartă-ne!

Mi-e ruşine de ce creştin am ajuns şi de lucrurile pentru care mă lupt!

Sursa Articol:

“Pastorii” paraziţi

Nu pot să nu public acest articol scris de Marius Cruceru. Nu sunt interesat de polemică și nu mă interesează să stârnesc reacții. Dar acesta este articolul care m-a determinat (cand a fost publicat în 2011) să îmi aleg teza de doctorat. Cred că este necesar ca bisericile, cât de mici și izolate ar fi, să își aleagă cu grijă și seriozitate păstorii. Nu există nici un motiv rațional sau spiritual pentru care Biserica să refuze un proces de selecție echilibrat care să garanteze alegerea păstorului potrivit pentru a o sluji. Ceea ce face acest articol – pe lângă polemica pe care o stârnește – este să stabilească foarte clar nevoia acestui proces de selecție.

Marius Cruceru

În urmă cu ceva ani am auzit o vorbă între tinerii din emigraţia românească din Statele Unite:

“sînt două feluri de oameni, oameni care muncesc şi pastori… “.

N-am reacţionat, pentru că ştiam că este aşa.

Există pastori paraziţi? Da, există… i-am văzut cu ochii mei. Sînt din ce în ce mai puţini, dar în anii 90 erau o specie pe cale de apariţie. Nişte trîntori, vrednici de scos afară pe urdiniş.

Întrebarea a plutit în aer din nou în ajunul celei de a III-a ediţii a trainingului de orientare în carieră de a Universitatea Emanuel din Oradea.

Există, de ce să nu recunoaştem, oameni care aleg “cariera eclesială” nu numai pentru avantajele slujbei, pentru beneficiile de imagine, ci şi, de ce nu, pentru o mai bună aşezare în inacţiune, din pricina proastei închipuiri pe care o au asupra slujbei pastorale.

View original post 820 more words

Vrei să fii folosit de Dumnezeu?

Am avut nevoie de câteva sfaturi pentru că am început să îmi chestionez rostul și rolul meu în viață și în slujire. Mai ajung așa, din când în când în câte un popas în viață, în care simt nevoia unei incursiuni interogative cu privire la cine sunt și la ce fac. Cred că suntem mult mai bine definiți, ca oameni, de schimbare decât de stagnare și de aceea cred că trebuie periodic să verificăm stadiul și rostul schimbărilor din viața noastră. Unele din schimbările pe care le facem sunt necesare, altele sunt oportuniste dar cred că cel mai mult ne complacem în lâncezeala zăbovirii după oportunitatea de aur care va schimba viața noastră radical din punct de vedere calitativ. De aceea cred că trebuie să fim atenți la ceea ce se întâmplă în viața noastră și în jurul nostru. Dacă urmărim să realizăm ceva, trebuie să fim într-o continuă schimbare intențională dar și calitativă a vieții noastre. De altfel, fiecare întâlnire cu Dumnezeu trebuie să producă o schimbare (sau mai multe) calitativă a vieții noastre.

Existând într-un astfel de moment, și meditând la schimbările pe care ar trebui să le văd și să le accept în viața mea, mi-a căzut sub ochi acest articol, scurt și concis, chiar simplist pe alocuri, al lui Rick Waren. Sfaturile lui mi s-au părut de bun simț și de aceea vreau să le redau pe scurt aici. (Iar cititorii de engleză pot sa citească tot articolul).

Dacă ești păstor sau conducător de biserică, probabil te afli în această poziție de slujire deoarece vrei ca Dumnezeu să te folosească. Și cu siguranță îți dorești ajutorul lui Dumnezeu în a facilita și înlesni ca și alțti oameni să fie folosiți de Dumnezeu atât în slujire cât și în misiune.

De aceea întrebarea care se pune este, ce fel de persoană trebuie să fiu pentru a fi de folos lui Dumnezeu?…

… aici sunt cinci lucruri care îți vor face viața folositoare lui Dumnezeu.

1. Păstrează-ți viața curată.

2. Ține-ți ochii deschiși.

3. Menține-ți inima mulțumitoare.

4. Păstrează-ți cu tărie scopul în viață.

5. Concentrează-ți mintea la Hristos.


Întrebări pentru viitorul tău păstor

Caut astfel de articole de mai multă vreme în spațiul gândirii evanghelice românești, și sunt sigur că voi mai descoperii și altele.
Aici, apar cu îndrăzneală câteva întrebări de selecție, ca un ajutor pentru bisericile care își caută pastor. Colegul meu Ambasadorul (care este și acum un Ambasador al lui Christos dar din păcate nu mai scrie și pe blog), aduce în atenția bisericii un necesar proces de selecție în vederea alegerii păstorului. După părerea mea, aici avem de a face doar cu un (1) criteriu de selecție – anume interviul candidatlui. Care credeți că ar mai fi alte criterii de selecție care să alcătuiască un proces echilibrat și care să ducă la alegerea celui mai potrivit candidat pentru lucrarea pastorală într-o biserică?
Ați mai citit astfel de articole? Va rog direcționați-mă spre ele!


Căutarea, găsirea și alegerea unui păstor pentru o biserică este o slujbă grea și importantă. O decizie majoră pentru biserica locală dar și pentru păstorul în cauză. Este nevoie de călăuzire divină, curaj, sinceritate, credință și multă rugăciune. Alegerea unui păstor trebuie să pornească de la o nevoie clară a bisericii locale. Alegerea unei biserici trebuie să pornească de la o clăuzire clară. Avem păstori cu diplome dar nu toți sunt chemați pentru această slujbă! 

Atunci când o biserică își caută păstor are nevoie de câteva criterii clare de selecție. Unele criterii sunt negociabile, altele non-negociabile. Calitățile non-negociabile ale unui păstor sunt cele găsite în 1 Timotei 3:1-7 și Tit 1:5-9. Dar faptul că este oltean, are 5 copiii, nevastă roșcată și îi plac sarmalele în foi de viță ar trebui să fie chestiuni destul de ușor de “negociat”. 

Un lucru extrem de important este comunicarea deschisă dintre biserică…

View original post 240 more words

Dragă Biserică: îți epuizezi păstorul?

Citind articolul Dear Church: Are You Burning Out Your Pastors? pe, m-am gândit imediat la cum văd fetele mele munca pe care o fac. Oare înțeleg ele că este mai mult decât un simplu “job” că este o Chemare din partea lui Dumnezeu? Oare înțeleg ele că “șeful” meu este mai mult decât directorul unei companii? Că Angajatorul meu este Dumnezeu Însuși? Văd ele entuziasmul și energia pe care o dă Împuternicirea Divină? Văd satisfacția pe care o am când Lucrarea merge înainte? Sau poate văd doar zbaterile și luptele din viața mea și a soției mele în legătură cu lucrarea Bisericii. Văd oare doar dezamăgire și frustrare în legătură cu oamenii din biserică sau cu Lucrarea în general?

Dar, de cealaltă parte, întrebarea mea este: de ce ar trebui să înțeleagă ele aceste lucruri; de ce să nu aibă o copilărie normală sau cel puțin liniștită știind că “tati” vine acasă și poate să se “joace cu ele”? Când eram bi-vocational și lucram și la o companie de asigurări, fetița mea mai mare, care deja suferea puțin că trebuie să împartă atenția părinților cu surioara ei mai mică, mi-a spus că vrea să stea de vorbă cu directorul companiei ca să îmi dea mai mult timp de joacă cu copiii acasa. De ceva vreme, expresia favorită (și poate sună și puțin a șantaj) a fetiței mele de 6 ani este: “Tati astăzi nu te-ai jucat cu mine!”

“Faza tare” e că aceste întrebări au fost stârnite de un articol care se adresează membrilor Bisericii și nu păstorului. Totuși, articolul fiind scris de un fiu de pastor și ținând cont de cursurile de leadership urmate, cred că și eu păstorul am o mare responsabilitate când e vorba de această epuizare.

Dar vreau să traduc o parte din articol aici (fără însă câteva părți mai siropoase) și poate îmi veți înțelege întrebările. (more…)