Sergiu M. Brădean

Home » Uncategorized

Category Archives: Uncategorized

Unitate în Misiune

„O Biserică cu impact în Comunitate, o comunitate ca o Familie în Biserică”. Așa sună viziunea Bisericii Creștine Baptiste Golgota din Constanța. Multe astfel de afirmații sună a gol, la fel cum unii (chiar pastori) spun „O să mă rog pentru tine!” și nu se roagă niciodată. Dar Biserica Golgota trăiește să împlinească această afirmație. Este o Biserică cu un ADN Misionar care izvorăște și din atmosfera de familie din Biserică. Astfel, impactul în comunitate este unul sănătos și care asigură creștere.

Acum, urmează să sărbătorim implicarea în Misiune dar și impactul real pe care Biserica Golgota l-a avut de-a lungul anilor, împreună cu Biserici plantate atât în Constanța cât și în Marea Britanie. La sărbătoare vor participa si Bisericile Misiune – locurile în care ne implicăm în momentul acesta: Misiunea de la Ovidiu, Misiunea de la Tuzla și Biserica Filială de la Nicolae Bălcescu.

unitatea in misiune3

Nu este o sărbătoare a trecutului. Este o impulsionare pentru prezent și dorința de a imprima o traiectorie misionară viitorului. Continuăm în Misiunea Domnului nostru care spunea: „Cum M-a trimis pe Mine Tatăl, aşa vă trimit şi Eu pe voi.” (Ioan 20:21)

Advertisements

Cu grijă arzătoare. Apel către liderii religioși care citesc acest blog

O postare de interes general, echilibrată și argumentată, cu privire la actualitatea care ne preocupă sau ar trebui să ne preocupe pe toți. Mă adaug și eu demersului stimatului Lector Univ. Dr. Emanuel Conțac și chem și eu toți credincioșii la vot, la un vot responsabil.

Vaisamar

Fiindcă știu că acest blog este vizitat în mod regulat de lideri religioși din mai multe confesiuni religioase (penticostali, baptiști, ortodocși, catolici), am luat hotărârea de a le adresa următoarea scrisoare deschisă. Nădăjduiesc că intertextualitatea din titlul acestei postări nu va fi socotită o hybris ori o impietate față de victimele unei epoci tragice, nu foarte îndepărtate, ci, păstrând proporțiile, o expresie a unei preocupări genuine față de soarta prezentă a țării mele.

Stimați slujitori ai amvoanelor / altarelor

Asemenea multor credincioși pe care îi păstoriți, privesc cu multă îngrijorare la peisajul electoral românesc și la nepăsarea milioanelor de cetățeni pentru care alegerile prezidențiale de anul acesta nu au nicio importanță. Există mult prea mulți oameni care se declară scârbiți de politică și care, din lene intelectuală, din lipsă de discernământ ori din ignoranță vinovată, refuză să ia notă de realitățile curente și să analizeze critic oferta electorală care li…

View original post 767 more words

Mic ghid de folosire a pastorului

Un pamflet, dar trebuie tinut minte. Aplicabil tinerilor care se pregătesc să intre în lucrare dar și celor cu mai multă sau mai puțină experiență.

Marius Cruceru

Întîmpinare: rîndurile de mai jos (un fel de pamflet) nu au de-a face cu situaţia mea la Aleşd.

Pentru utilizarea în condiţii optime a pastorului se procedează în felul următor:

1. Se ia pastor tînăr, proaspăt absolvent de seminar, se invită la masă şi se instruieşte în felul următor: “Frăţioare, eu nu ştiu ce aţi învăţat voi acolo la seminar, dar la noi … aşa se face”. În acest fel tînărul va fi obligat să respecte obiceiurile locului, apucăturile de neam şi tradiţiile puternic înrădăcinate în mintea enoriaşilor, chiar dacă nu au legătură cu .. sau contrazic Scriptura. Instruirea trebuie făcută cît mai rapid, ca nu cumva entuziastul să se apuce să predice vreo boroboaţă. Dealurile noastre au pruni şi vii, plus alte bogăţii naturale.

2. Dacă tînărul absolvent nu este căsătorit, trebuie neapărat invitat în casă cu fete. I se explică pe îndelete care dintre dînsele a făcut sarmaua…

View original post 630 more words

Îndemnurile lui Oswald Chambers pentru slujitorii Cuvântului

Aveam nevoie de aceste cuvinte de încurajare dar și de provocarea lor. Asta pentru că sunt” un păcătos salvat prin har”, chemat la o slujire Mare.

La început era Cuvântul.

“Căutând să-l apuc, întrucât și eu am fost apucat de Hristos” (filipeni 3:12)

Nu alege niciodată să fii un lucrător pentru Dumnezeu; dar, odată ce Dumnezeu te-a chemat, vai de tine dacă încerci să “te abați la dreapta sau la stânga (Deuteronom 5:32). Noi nu suntem aici să lucrăm pentru Dumenzeu pentru că așa am ales noi, ci pentru că Dumnezeu ne-a apucat. Și odată ce El te apucă nu-ți mai vine niciodată gândul: “O, nu sunt potrivit pentru asta.” Ceea ce trebuie să predici este determinat de Dumnezeu, nu de dorința sau de înclinațiile tale naturale. Păstrează-ți sufletul într-o relație strânsă cu dumnezeu și amintește-ți că nu ești chemat doar să depui o mărturie, ci să predici Evanghelia. Fiecare creștin trebuie să mărturisească adevărul lui Dumnezeu, dar când este vorba despre chemarea de a predica, trebuie să simți strânsoarea agonizantă a mâinii lui Dumnezeu. Viața ta este în strânsoarea mâinii lui…

View original post 90 more words

Spune DA mersului la biserica

Da! Eu merg la Biserică! Mersul la Biserică este un beneficiu pe care multi oameni nu îl aprciază decât atunci când sunt privați de posibilitatea asta din cauza unei boli sau a bătrâneții, sau din cauza persecuției.

Provocări unice pe care doar Slujirea le prezintă.

Am afirmat și cred că Slujirea (cu S mare) prezintă provocări pe care nici o altă slujbă sau lucrare nu le are. Slujndu-L pe Dumnezeu ne expunem în mod voit, voluntar, unor provocări la care foarte puțini oameni ar face față. Dar, nu suntem chemați la Slujire, cu toate provocările ei, singuri. Nu mă refer aici la familie, sau la echipa pastorală sau de slujire. Mă refer la faptul că aceste provocări speciale, pot fi depășite doar cu ajutorul nemijlocit al Duhului Sfânt. Altfel, pe lângă riscul de a face o lucrare fără valoare, ajungem la epuizare mult mai repede și deși, poate, am început bine, vom sfârși foarte rău.

Articolul pe care îl prezint mai jos detectează și identifică o serie de provocări pe care le au chiar și slujitorii din România. Ele (provocările) pot fi mult mai multe, însă acestea sunt cele mai întâlnite. Este așadar realist să le luăm în considerare, fie că suntem la începutul Slujirii, fie că avem deja o experiență vastă în domeniu’. Aștept cu nerăbdare și pașii practici pentru a face față acestor provocări, așa cum autorul articolului promite.

Puteți însă să identificați vre-o provocare autohtonă care nu este trecută aici, dar care vă ține noaptea treji?

10 Unique Challenges That Make Ministry Unlike Anything Else

 

In an earlier post, I wrote that seminary cannot prepare anyone to be a pastor. Only a church, guided by the Holy Spirit, can truly qualify a man for ministry.

By its very nature, the field of pastoral leadership is fraught with such incredible difficulties that we must say with the Apostle Paul, “Who is sufficient for these things?”

Leading God’s people is unlike any other task in the world—which is why it requires a calling of the Spirit and not merely training for a job.

While I am sure there are others, I have identified a matrix of 10 challenges specific to the church that make pastoring unlike anything else.

1. A pastor or church leader deals with the eternal and spiritual nature of things.

Medical doctors have a stressful job of being guardians of life. Their decisions can mean life or death in some cases.

A pastor, however, has the awesome responsibility of dealing with the immortal soul of man.

His leadership and decisions have the potential of affecting eternity, and that is an infinitely greater burden.

2. The second challenge is that a pastor’s role is prophetic in nature.

In other words, he has to look people in the eye and confront them with the uneasy subject of their sinful actions and attitudes—and no one likes that.

Though he finds himself a great sinner in need of God’s grace, God holds him no less responsible to deal with the sin of others.

Furthermore, the people he usually confronts are the very ones whose offerings pay his salary.

3. The pastor leads an army of volunteers.

If a businessman has to correct a worker’s performance, he has the leverage of a paycheck whose necessity powerfully motivates employees to do what they are asked.

Workers in the church, however, do not need the job they perform in order to put food on the table and may even have easier lives without it.

How does a pastor lead a volunteer to change when she doesn’t want to? A volunteer army also means that they can unvolunteer.

4. In most churches the pastor has an unclear identity.

Most congregations, as well as the pastors themselves, have never actually defined what role they want the pastor to have. They want him to lead, but they don’t want to be told what to do.

In addition to that, successive pastors have different sets of gifts, which clouds the issue because it affects his style of leadership.

Each member may have a different expectation of the pastor. Some want him to be a great preacher while others demand someone who will be at the hospital bedside for every tonsillectomy.

Is the pastor primarily a leader, prophet, visionary, equipper, motivator, fundraiser or teacher? Five church members may answer that question five different ways.

5. Compounding this problem is an increasing uncertainty about church polity.

Some churches see the deacons as the leaders of the church while others see the pastor as the leader and the deacons as servants.

More and more churches are turning to a plurality of elders—one of whom is the pastor-teacher—who have the oversight of the congregation. Even in a plurality of elders, whoever serves as pastor-teacher has the de facto leadership, but how does he relate to the others?

6. The church expects the pastor’s family to be involved in his work.

I don’t know of any other private sector jobs that require so much family involvement.

The school board doesn’t demand that the high school principal’s wife help decorate the hallways or attend all basketball games, for instance.

But churches have expectations for the pastor’s wife and children that are rarely voiced in the interview with the pastor search committee even though that perception may indeed affect the pastor’s ability to lead.

Many leaders in the church have lost their effectiveness because the congregation became disenchanted with his family, whether their disappointments were real or imagined.

7. Another challenge of ministry that results from the expectations of the congregation is the belief that the pastor should be the initiative taker.

Church members don’t demand their doctor show up on the doorstep when they don’t feel well, but they expect the pastor to take the initiative to discover why they haven’t been around.

In fact, some folks will get mad about something in the church and quit attending, but later they have forgotten what upset them originally.

Their complaint then becomes that the preacher never came to see them when they quit coming.

8. The demand for originality is an especially burdensome and constant pressure. 

If a pastor preached just two sermons a week for 50 weeks in a year, he would write the equivalent of nine novels. With that much productivity required, church members ought to forgive a dull chapter every now and then!

Though the Scriptures are an inexhaustible well of subject matter, saying biblical truths in an interesting way with fresh illustrations that connect with and engage a congregation is no small feat. The pastor who cannot preach well often finds his leadership itself threatened.

His pulpit ministry is his broadest stroke of contact and leadership, and if he is perceived as dull or repetitive, he loses his most influential method of leading.

9. One of the most frustrating challenges of leadership in the church is that churches often give the pastor or other leaders responsibility without authority.

For instance, the congregation usually assumes that the pastor is supposed to help meet the needs of his congregation. If a family has a legitimate financial emergency, they may turn to the pastor for immediate help, but he often has no way to provide it. And if he does, some committee may later rebuke him for overspending the benevolence budget.

Churches often have a “get it done” attitude toward the pastor, but then complain about the way he did it.

10. Simmering below the surface of all leadership is the pastor’s friendship development difficulty.

Most pastors and their families have great difficulties making and maintaining close relationships. A church leader often finds it impossible to walk the tightrope between leadership and friendship with the same people.

Leaders and their families may be afraid to confide in others, are often burned if they do, and sometimes become the victims of jealousy or resentment if they try.

Because of egos larger than they should be, pastors even find it difficult to establish relationships with other ministers because they can never break out of the thought pattern of comparing churches and problems.

So how do we meet those challenges? That’s the subject of the next post!

 

Hershael W. York is the Victor and Louise Lester Professor of Preaching and Associate Dean in the School of Theology at The Southern Baptist Theological Seminary in Louisville, KY. He also serves as Senior Pastor of the Buck Run Baptist Church in Frankfort, KY, and co-wrote Preaching with Bold Assurance (Broadman and Holman, 2003) with communications expert Bert Decker, chairman and founder of Decker Communications. In addition to his writing, teaching, and pastoring ministries, he usually ventures deep in the Amazon at least once a year to fish for men and the elusive peacock bass.

Sursa Articol: Church Leaders

Cum aleg biserica potrivita?

Diana scria asta în urma cu câțiva ani când ne doream să ne integrăm într-o Biserică vie în care să creștem și în care să ne simțim acasă. Interesant este însă că întrebările sunt încă foare relevante. Și acum nu spun că sunt relevante pentru noi în contextul nostru, ci sunt pertinente și relevante pentru direcția în care pare că merge biserica.

Me4Hisglory

Cum aleg biserica potrivita? Sau mai bine zis, exista cu adevarat biserica potrivita sau e doar o notiune folosita ca sa ne scuzam alegerile?

De cand ne-am mutat in USA, am fost intr-o cautare continua a unei comunitati in care sa ne simtim “acasa”.  Scoala nu ne-a fost de mare ajutor pe partea asta, mai ales ca cel putin 3 duminici din cele 5 petrecute aici le-am avut programate de catre scoala. Am vizitat locuri, pe care cei de aici le numesc biserici si care in cultura de aici fac furori, dar care pentru mine nu au fost decat sali de spectacol – uneori mai reusit, alteori mai putin reusit. Cum sa te simti acasa cand in jurul tau sunt mii de oameni, iar lumina e semi obscura? Cum sa te simti acasa cand cel care predica are cercel im ambele urechi? Cum sa te simti acasa cand pastorul e…

View original post 141 more words

Se duce cultura dialogului şi a argumentului! (rămâne cultura “poptămăşească” şi a înjurăturilor)

Urăsc să confrunt oamenii! Deși în ultima vreme parcă tot mai mult e nevoie să fac asta. Și ce mă doare este că în loc de un dialog civilizat aproape întotdeauna se ajunge la decibeli și chiar la injurii. Să fie asta din cauza balcanismului nostru sau din cauza lipsei de cultură (în creștere în societatea noastră)?

Valentin Făt

sursă foto:http://www.clipartbest.com/fist-icon sursă foto:http://www.clipartbest.com/fist-icon

Am renunţat la dialog. A dialoga înseamnă a lua în serios partenerul de discuţie, iar asta înseamnă să îl asculţi. Din păcate prea puţini mai au timp de ascultat. Toată lumea vrea să fie ascultată în schimb. În consecinţă, nu mai avem parte de dialoguri reale, ci de un vacarm generalizat, un veritabil concurs de zbierat. Un “dialog” al surzilor.

Am renunţat şi la argument. A formula argumente presupune timp şi presupune energie mentală. Acelaşi lucru poate fi spus şi despre digerarea argumentelor oferite. Nu doar că am renunţat la argument, dar avem şi substitute pentru el.

Un prim substitut ar fi sloganul, cu toate rudele lui: citatul scos din context, expresiile memorabile şi altele asemenea. O parte dintre aceste formulări sunt suficient de tâmpe şi nu reuşesc decât să enerveze. Altele însă sunt bine meşteşugite şi prind. Sunt atât de multe că nu mai avem timp să…

View original post 262 more words

10 lucruri pe care ar trebui să i le spun păstorului meu

Acest articol atinge inima! Este atinsă și inima păstorului dar și inima persoanelor din Biserică slujite de păstor. Mulțumim Bebe Ciaușu!

Guarding the Gospel - Bebe Ciausu

pastoring Deşi păstorii sunt printre cele mai criticate persoane, mulţi credincioşi recunosc rolul vital pe care aceştia l-au avut în viaţa lor. Poate că unele critici sunt izvorâte din neînţelegerea responsabilităţilor păstorului şi a dificultăţilor cu care se confruntă în încercarea de a-şi îndeplini sarcinile cu maximă seriozitate, altele din ignoranţă sau inconştienţă, iar altele din răutate. Cert este că mulţi dintre păstori suferă pentru „oile lor”, se roagă, plâng şi postesc pentru ele aşa cum nimeni altcineva nu o face. Ei ştiu că „au să dea socoteală” pentru sufletele care le-au fost date în grijă, de aceea uneori trebuie să ia măsuri care nu sunt pe placul tuturor, deşi este spre binele veşnic al tuturor.
Pe măsură ce anii se adună devin tot mai conştient că răsplata mea ca păstor nu este aici pe pământ, ci în veşnicie, aşa că încerc să mă bucur de acele mici victorii din viaţa…

View original post 1,174 more words

Înţelege inima păstorului tău şi roagă-te pentru el!

Din inima de păstor!

Guarding the Gospel - Bebe Ciausu

200564200-032 Niciodată păstorii nu au fost expuşi atacurilor spirituale, emoţionale şi fizice mai mult decât în zilele noastre. Satan face tot posibilul să-i distrugă pe păstorii din întreaga lume. Prin urmare, n-ar trebui să mai mire pe nimeni că numărul celor care părăsesc lucrarea a atins proporţii endemice. În fiecare LUNĂ, aproximativ 1.700 de păstori renunţă la lucrarea pastorală.
Păstorul tău se confruntă cu atacuri spirituale, emoţionale şi fizice în fiecare zi, iar aşteptările de la el sunt enorme. Toţi se aşteaptă ca ei să fie super-creştini desăvârşiţi, să fie lideri puternici, teologi infailibili, manageri de succes şi misionari neobosiţi. Să întâmpine orice nevoie a oricărui membru din biserică, să lucreze 60-70 de ore pe săptămână şi să aibă o familie perfectă.
Păstorul trebuie să aibă înţelepciunea lui Solomon, să predice precum apostolul Petru, să aibă credinţa lui Avraam, să misioneze ca apostolul Pavel, să aibă curajul lui David, curăţia lui…

View original post 425 more words