Sergiu M. Brădean

Home » Posts tagged 'Church' (Page 2)

Tag Archives: Church

Ești un slujitor?

Repostez astăzi un articlo de pe blogul Vox Christiana care mi-a dat de gândit. Într-adevăr sunt foarte mulți așa-ziși slujitori care sunt interesați doar de strălucirea slujbei sau de faimă sau de confort. Totuși mai există și adevărați slujitori. NU sunt apreciați însă, pentru că ei nu ies în față, par mai timizi ba pentru unii chiar copilăroșideoarece mai cred în călăuzire Divină. Să nu mai vorbim despre faptul că unele decizii de slujire autentică sunt interpretate ca greșeli de conducere (leadership). Sunt și asăzi slujitori care se trezesc dimineața la ora 5:00 și merg la biserică să aprindă focul și să șteargă praful în așa fel încât frații să se bucure de un loc călduț și curat. Sunt și asăzi slujitori care muncesc la biserici mici, iar acestea nu le vor putea plăti un salariu niciodată, însă fără păstor lucrarea s-ar stinge. Sunt și astăzi slujitori care preferă să stea în umbră și să promoveze pe alții. Sunt și astăzi slujitori care fac vizite pastorale și ajung și în case unde e mizerie și miroase greu din cauza bolii și a vârstei înaintate. Sunt și astăzi slujitori care își suflecă mânecile cămășii pentru a face curățenie, pentru a spăla vase murdare, pentru a ajuta la cules de porumb, pentru a crăpa lemne, pentru a căra apă că aproape a secat fântâna, … Dar, parcă sunt tot mai puțini … pentru că astăzi bisericile caută altceva … să fie “liderul alfa”, îmbrăcat în costum Armani, cobărând din mașina trasă de sute de cai, cu ochelari de soare și pantofi de lac (o fi și asta o variantă de Făt-Frumos pentru pastori)?. Și ajungem iarăși la afirmația lui Marius Cruceru: “fiecare biserică își merită păstorul…” Încurajarea însă vine din faptul că, așa cum mai există păstori cu adevărat slujitori, mai există și biserici care caută slujitori duhovnicești în adevăratul sens al cuvântului. Și nu îi caută prin reviste, amvoane aurite sau CV-uri ci întrebându-l pe Dumnezeu prin rugăciune și post. Astfel modelul biblic al Apostolului Pavel încă rămâne relevant și merită toată atenția noastră – atât a slujitorilor (ca o oglindă), cât și a bisericilor.

Care sunt lucrurile pentru care ne luptăm ca slujitori?

Sursa Foto: coolinsights.blogspot.com

Sursa Foto: coolinsights.blogspot.com

Lucrurile pentru care mă lupt!

…Pentru El am pierdut toate şi le socotesc ca un gunoi, ca să cîştig pe Hristos, şi să fiu găsit în El, nu avînd o neprihănire a mea, pe care mi-o dă Legea, ci aceea care se capătă prin credinţa în Hristos, neprihănirea, pe care o dă Dumnezeu, prin credinţă. Şi să-L cunosc pe El şi puterea învierii Lui şi părtăşia suferinţelor Lui, şi să mă fac asemenea cu moartea Lui; ca să ajung cu orice chip, dacă voi putea, la învierea din morţi. (Filipeni 3:8-11)

Parcă lumea e cu susul în jos, de fapt nu! Lumea e, aşa cum e ea… şi noi începem să ne conformăm. Ce caută lumea, căutăm şi noi – confortul… cine nu şi-l doreşte, comoditatea şi relaxarea şi dacă asta aduce şi un venit bunicel devine chiar de dorit. Dar ce îţi poate aduce un venit bunicel fără eforturi prea mari? La această întrebare sunt răspunsuri diverse, dar noi “pocăiţii” mai avem unul. Ce poate aduce un venit* bunicel fără eforturi prea mari? Ei bine, “slujirea”. Slujirea devine un lucru de dorit, deşi pare ciudat. Termenul în sine nu înseamnă deloc să fii aclamat, să fii cel mai important, să fii cel cu directivele, sau cel care ţine frâiele. Din câte ştiu eu, slujirea e să îţi pui capul în praful uliţei şi să suferi, să asculţi şi să îţi oferi serviciile fie că-ţi place, fie că nu. Toţi ne dorim strălucirea amvoanelor, platforma dirijorului, sau microfonul cântăreţului. Aici e mare înghesuială, iar acolo unde este suferinţă ne ferim, ignorând secole de istorie creştină în care sute şi mii de fraţi ai noştri au renunţat la averile lor oferindu-le nenorociţilor, devenind ei înşişi nişte nenorociţi. Ba chiar ne ducem nebunia până acolo încât spunem că Dumnezeu este dator să ne facă fericiţi şi chiar ne promite să o ducem tare bine sub binecuvântările Lui. Şi uite aşa devenim fără bun simţ şi zicem: Păi Doamne, nu Te-ai făcut Tu, un slujitor pentru noi, deci slujeşte! şi ca să fie totul clar, uite pe problemele astea trebuie să intervii, să-mi fie viaţa mai uşoară, că tare mi-i greu!

Dincolo de lipsa aceasta de bun simţ, îl descopăr pe acesta care se autodeclară rob al lui Hristos: Pavel, care zice: pentru mine sunt gunoaie toate: şi originea mea specială şi poziţia mea deosebită şi realizările mele şi toate lucrurile care mă scot într-o lumină favorabilă, sunt gunoaie, GUNOAIE!!! Tot ce-mi doresc eu, e să-L cunosc pe Hristos. Şi asta ne-o dorim toţi, dar în termenii noştri. Eu vreau să îl cunosc pe Hristos în termenii mei. Doamne, eu te urmez, daaa’… (am şi eu mofturile mele). Ei bine, Pavel e total diferit de noi, el vrea să-L cunoască pe Hristos în termenii Lui, el zice: să-L cunosc pe El şi părtăşia suferinţelor Lui… nu doar vreau să-L cunosc, ci vreau să şi sufăr împreună cu EL şi chiar să mor asemenea Lui. Viaţa mea e neimportantă, Hristos e totul, zice Pavel. Prin tot ce facem noi transmitem următorul mesaj: Viaţa mea e totul, Hristos e neimportant! Doamne iartă-ne!

Mi-e ruşine de ce creştin am ajuns şi de lucrurile pentru care mă lupt!

Sursa Articol: http://voxchristiana.blogspot.ro/2011/03/lucrurile-pentru-care-ma-lupt.html

De două ori mai mulți Martiri în 2013 – Christianity Today

Christianity Today preia și retransmite informații relevante despre persecuție și martiraj de la Open Doors de pe World Wach List. Merită citit și reflectat. În plus, se cere pusă întrebarea: Eu personal ce pot să fac?

Aiming for ‘Effective Anger’: The Top 50 Countries Where It’s Hardest To Be a Christian

(UPDATED) Christian martyrdoms doubled in 2013, reports World Watch List in revealing its methodology for the first time.

Update (Jan. 14): Today the Pew Research Center updated its groundbreaking research on religious freedom worldwide. CT offers two charts examining how the World Watch List compares with Pew’s findings.

—–

Twice as many Christians were killed for their faith in 2013 as in 2012, according to the latest report on the world’s top 50 violators of Christian religious freedom.

However, the 2014 World Watch List (see full list below) from Open Doors International—which notes the increased impact of “failed states” and reveals its methodology for the first time—calculates a far lower total for Christian martyrdoms than recent estimates by other groups.

The top 10 nations “where Christians faced the most pressure and violence,” according to the WWL, were North Korea, Somalia, Syria, Iraq, Afghanistan, Saudi Arabia, Maldives, Pakistan, Iran, and Yemen. While North Korea has topped the list for 12 straight years, this is the first time that a sub-Saharan African country took the No. 2 slot.

“Overall, the 2014 list determines that pressure on Christians increased in 34 countries, decreased in five, and remained about the same in the remaining 14,” reports World Watch Monitor. The level of persecution “increased seriously” in eight countries: Syria, Iraq, Pakistan, Sudan, Libya, Egypt, Colombia, and Kazakhstan. By contrast, it “decreased considerably” in two countries: Mali and Tanzania.

The list’s biggest debut: the Central African Republic (CAR), where strife between Muslims and Christians has displaced 1 million people and threatens to spread beyond the country’s borders, the United Nations recently warned.

“Like Mali last year, CAR shows how rapidly a seemingly stable state can disintegrate and a Christian minority or even majority can come to the brink of extinction,” said Open Doors in its press release. The CAR surged from being unranked to No. 16, much as Mali surged from unranked to No. 7 last year. (Mali has now fallen to No. 33.)

When only incidents of violence—including murders, rapes, kidnappings and church burnings—are assessed, the CAR ranks No. 1 worldwide, followed by Syria (though it produced far more martyrs). Rounding out this top 10: Pakistan, Egypt, Iraq, Myanmar, Nigeria, Colombia, Eritrea and Sudan. (The WWL’s overall rankings include both physical violence and other pressures against Christians, and Open Doors notes that violence is not the most prevalent form of religious persecution.)

The rapid rise of the CAR illustrated an increase of persecution in “failed states,” according to Open Doors. Six of the WWL’s top 10 countries—Somalia, Syria, Iraq, Afghanistan, Pakistan, and Yemen—fit the organization’s definition of a failed state: “a weak state where social and political structures have collapsed to the point where government has little or no control.”

The report showed “the importance of a stable state as a guardian of religious liberty,” said Ronald Boyd-MacMillan, chief strategy officer who oversees the WWL, in an interview released by the organization.

The rankings continued last year’s trends of increased persecution in African nations and by Islamist extremism, which drove persecution in 36 of the 50 WWL countries, according to the new report.

Sri Lanka (No. 29) and Bangladesh (No. 48) also joined the 2014 list, while Azerbaijan, Uganda, and Kyrgyzstan dropped off entirely. Tanzania dropped significantly from No. 24 to No. 49, while Colombia climbed from No. 46 to No. 25.

The report calculates a total of 2,123 Christians were martyred in 2013, roughly twice the number in 2012. Syria and Nigeria led with 1,213 and 612 martyrs, respectively, followed by Pakistan (88), Egypt (83), Angola (16), Niger (15), Iraq (11), the CAR (9), and Colombia (8).

The difficult practice of measuring Christian martyrdoms worldwide drew scrutiny this year. Estimates range from 1,000 to 100,000. World Watch Monitor explains why the WWL count is so low.

In determining the degree of persecution, the report’s methodology separately assesses governmental and societal persecution. A groundbreaking 2009 report by the Pew Forum on Religion & Public Life found a high correlation between social hostilities and government restrictions. CT charted the comparisons between the Pew list and the WWL.

Open Doors claims the WWL is “the only annual survey of religious liberty conditions of Christians around the world,” and explains:

[The WWL] measures the degree of freedom Christian have to live out their faith in five spheres of life – private, family, community, national and church life, plus a sixth sphere measuring the degree of violence. The methodology counts each sphere equally and is designed specifically to track the deep structures of persecution, and not merely incidents.

For the first time, Open Doors has published the methodology of the report, also having it independently audited by the International Institute for Religious Freedom, which praised the study.

“Above all, we want others to join in and help improve our standards and catalyze more study of the Persecuted Church, so that the sum of our knowledge will increase,” Boyd-MacMillan said.

The purpose of the report is to “create effective anger,” leading people to pray and act on behalf of persecuted Christians, he said. “It creates awareness and it requires a strategic response. And great research is the only way that effective anger can be produced.”

Brian Grim, a senior religion researcher at the Pew Research Center, told World Watch Monitor the good news behind such reports:

Reports like the World Watch List, and those we produce at Pew Research Center, stimulate discussion and action among groups such as the United Nations, the European Parliament and the U.S. Congress. In 2011 alone, the sources used in the latest Pew Research study reported that 76 percent of countries had government or societal initiatives to reduce religious restrictions or hostilities.

CT reported on the WWL rankings in 2009, 2012, and 2013, including a spotlight on where it’s hardest to believe. CT also noted how the State Department and USCIRF disagree on which countries deserves censure for mistreating religious minorities, as well as how, ironically, many nations on the WWL are bad for Christians but good for distributing Bibles.

Here is a summary of the 2014 World Watch List and how countries changed rank from 2013. Descriptions of persecution in all 50 countries can be found here.

Image: Courtesy of Open Doors International

(more…)

“7 Characteristics of Great Leaders” – Caracteristici de Lideri Mari

Dan Reiland de la The Pastor’s Coach scrie un articol echilibrat dar în stilul caracteristic mentorului său John Maxwell despre caracteristicile liderilor mari, folosind cuvinte mari (cel puțin în introducere). Apreciez foarte mult munca pe care o face, atât el (Dan) cât și John Maxwell, care ajută la echiparea și dezvoltarea multor lideri. Dar am început să citesc cu scepticism acest articol. Am descoperit însă caracteristici absolut necesare fiecărui conducător/lider care dorește să slujească lui Dumnezeu. Dincolo de cuvinte mărețe și idei îndrăznețe, articolul descrie portretul unui slujitor în mâna unui Dumnezeu măreț. Aceste trăsături trebuie urmărite și de lideri dar și de Biserică în conducătorii pe care îi alege. Aici sunt cele șapte caracteristici:

1. Liderii mari au credință mare.

2. Liderii mari sunt creativi.

3. Liderii mari insistă să dezvolte relații sănătoase și productive.

4. Liderii mari practică o focalizare/concentrare atroce.

Aici cred că lipsește nevoia liderului de a se concentra pe, și a face o prioritate din rugăciune. Și spun asta deoarece Dan scrie pentru pastori nu pentru lideri seculari.

5. Liderii mari știu cănd să avanseze dar știu și când să se retragă.

6. Liderii mari sunt gata să tolereze dezordinea dacă aduce progres.

7. Liderii mari și-au înțeles chemarea.

(more…)

Adevăratele comori

“Căutați mai întâi Împărăția lui Dumnezeu si neprihănirea Lui și toate celelalte lucruri vi se vor da pe deasupra.” Matei 6: 33

 

Când menționăm cuvântul comoară, omul obișnuit se gândește automat la clasica definiție din DEX, “grămadă de bani sau de obiecte de preț (păstrate sub lacăt, ascunse în pământ etc.), avuție, avere, avut.” Câteodata la modul figurativ comoară este considerată și o persoană extrem de iubită sau de prețuită. De aceea, odată cu discuția despre comoară, aici pe pământ, apare și discuția despre pericol, despre dispariție sau furt. Și atunci ne vin în minte cuvintele Domnului Isus din Predica de pe munte când folosind un imperativ spune: “Nu vă strîngeţi comori pe pământ, unde le mănâncă moliile şi rugina, şi unde le sapă şi le fură hoţii; ci strângeţi-vă comori în cer, unde nu le mănâncă moliile şi rugina şi unde hoţii nu le sapă, nici nu le fură. Pentrucă unde este comoara voastră, acolo va fi şi inima voastră.”(Matei 6:19-21) Practic, proprietățile de bază ale comorilor materiale, de pe acest pământ sunt: comorile materiale sunt trecătoare, sunt nesigure, ele sunt tot timpul în pericol, de aceea comorile materiale robesc, ne fură inima și ne preocupă mintea, dar niciodată nu satură sufletul nostru, lăsându-ne tot timpul însetați după mai mult. Practic, Domnul Isus prin porunca de a nu strange comori pe pamânt nu ne arată că El ne dorește pe toți săraci și trăind în mizerie. El, prin această poruncă vrea să ne avertizeze doar de pericolul de a ne lega inima și de a ne concentra atenția la ceea ce este material, chiar dacă societatea consideră acele lucruri ca fiind de valoare. Intr-adevăr, aici Domnul Isus ne dă o poruncă în contrasens cu direcția actuală a omului contemporan care aleargă după comorile materiale. Totuși, Domnul Isus nu ne lasă fără comori pe cei care dorim să îl urmăm pe El, oferindu-ne Cerul ca loc al strangerii comorilor. Dar asta ne obligă să ne punem întrebarea care sunt comorile pe care le putem strange în cer? Știm că toate comorile materiale, oricât de multe ar fi ele nu le putem lua cu noi dincolo de pragul mormântului. De aceea Biblia ne prezintă adevăratele comori, care au adevărata valoare, care sunt veșnice și care nu vor fi niciodată în pericol.

Domnul Isus ne poruncește, să căutăm și să dorim mai întâi comorile veșnice ale Împărăției lui Dumnezeu și ale neprihănirii (sfințirii), pentru că doar aceste comori, pot fi strânse în cer, pentru eternitate. Care sunt aceste comori adevărate și veșnice?

(more…)

Stephen Seamands, Wounds That Heal, (IVP Books, 2003)

In one of the churches I minister, there is this 91 years old Elder. He is considered very spiritual and trustworthy. But he had gone through very rough times in his life. Reading Dr. Seamands book I remembered his story. In 1989 in December before the anti-Communist Revolution, he had three of his girls (he had 5 girls and 3 boys) in Timisoara (the city where the Revolution started); the older daughter, the second one and the youngest. The first two were working and the youngest just started her college (October 1st that year). The Revolution started on Saturday December 16, and on Sunday night, on the way home from the church, this three girls decided to pass by the place where most of the people from the revolution were, to see what was going on there. That day the shooting started and continued through the night, but people gathered very fast in the National Opera Plaza. So, going through a park, close to the hot spot of the revolution, holding hands, with the youngest in the middle, a sniper shot both older girls. The youngest saw her two sisters from her sides falling down almost instantly. People gathered around her, took her from there and the bodies of the shot girls disappeared. After a weak, after the Communism was abolished, the family was able to find only one of the dead girls. Apparently she didn’t die in the park, but was executed in the head in the hospital. They couldn’t find the other one because the communist authorities, in order to hide the crimes, sent 200 bodies to Bucharest to be cremated. All this, left a big pain in the entire family but mostly in this father’s heart. He was angry with God for many years after this los though continuing to do ministry. Then, something happened: he talks about a vision, in which he met God, the Father. In this vision he asked God why he had to go through that pain and he asked for healing from his pain. But God told him that He suffered too; He saw his Son being killed too; and when he is in pain he should look to the Cross, and to Christ’s wounds, because He bore his suffering on the cross too. This elder witnesses that from the moment, he realized Christ suffered and the Father suffered with Him, his pain was gone. This is the thesis of Dr. Seamand’s book too. Christ bore our hurts on the Cross in order that we would be healed. (more…)

Călător spre Viață Veșnică

Domnul Isus a rostit solemn în rugăciunea Sa: “Și viața veșnică este aceasta: să Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat și pe Isus Hristos pe care L-ai trimis Tu.” (Ioan 17:3) Tot Domnul Isus a zis despre Sine: “Eu Sunt calea, adevărul și viața.” (Ioan 14:6) 

Oamenii pot fi mântuiți doar dacă cunosc “adevărul” lui Dumnezeu. Acest adevăr este cuprins atât în Cuvantul lui Dumnezeu cât și în însăși persoana Domnului Isus. Cineva poate întreba: “Oare avem viața veșnică atunci când cunoaștem, când știm că există Dumnezeu și că Isus a murit pe cruce?” Răspunsul este: Nu! Dar fiecare am trecut sau vom trece printr-o experiență care ne va ajuta să înțelegem ce înseamnă a cunoaște.  A-L cunoaște pe El înseamnă a-L iubi pe El și a-L  iubi pe El înseamnă a-L servi pe El! Dumnezeu să ne ajute să-L cunoaștem pe El astăzi. Și cunoscându-L, să-L iubim cum nu L-am iubit niciodată mai înainte. Această iubire să ne facă să supunem viețile noastre în totală ascultare față de El. Vreți să-L cunoașteti  mai bine? Vreți ca Isus să fie mai real în viața dumneavoastră de fiecare zi? Înseamnă că ați pornit în călătoria spre Viața Veșnică.

Acum însa, să ne oprim câteva momente, fiecare, în dreptul inimii și sufletului nostru, și să ne întrebăm cât se poate de sincer: “Am eu viața veșnică?” Cu toții știm că dacă vrem să avem viață veșnică, trebuie să fim sfinți, curați și fără păcat. Dar cum ramane cu versetul din Romani 3:23? – “Caci toți au păcătuit și sunt lipsiți de slava lui Dumnezeu.” Puneti versetul la persoana I plural. “Căci toți am păcătuit …” Nu există om pe pământul acesta, în momentul acesta care să nu fi păcătuit măcar o dată în viață. Niciunul măcar. Cu toții merităm pedeapsa din partea lui Dumnezeu, pentru că plata păcatului este moartea. Dar am o veste bună, datorită dragostei lui Dumnezeu, care este desăvârșită, și nu se poate exprima în cuvinte omenesti, El te-a iubit mai înainte să te naști. Te iubește pentru că ești creația Sa. Și pentru asta, pentru că te iubește, L-a trimis pe Singurul Său Fiu să moară pentru tine. Ioan 3:16 – “Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe Singurul Său Fiu, ca oricine crede în El, să nu piară, ci să aibă viață veșnică.” Acesta este răspunsul la întrebarea “Am eu viața veșnică?” Dumnezeu L-a trimis pe Fiul Său, ca să moară pentru tine, pentru noi, pentru fiecare om, și dacă crezi în El, să ai parte de viață veșnică. Romani 10:9 – “Dacă mărturisești deci cu gura ta pe Isus ca Domn, și dacă crezi în inima ta că Dumnezeu L-a înviat din morți vei fi mântuit.

Poți să stai și să te gândești măcar pentru un minut la ceea ce a făcut Fiu lui Dumnezeu pentru tine? Poți măcar sa-ți imaginezi? Să moară pentru tine chiar Fiul lui Dumnezeu? Ai idee ce măreț lucru a făcut El ca tu să trăiești azi? Daca El nu murea pentru tine, tu astăzi erai apăsat de păcate și pedeapsa lui Dumnezeu se revărsa peste tine. Tot ce stă în fața mâniei lui Dumnezeu împotriva ta, este Crucea lui Isus. I-ai mulțumit măcar o dată lui Isus pentru ceea ce a facut pentru tine ca să fii salvat? I-ai cerut vreodată iertare pentru păcatele din viața ta și I-ai zis: “Isuse, iartă-mă pentru că sunt păcătos!”? În momentul acesta, este cel mai bine să faci acest lucru. El ti-a dat tot ce ai în acest moment. Dacă ai viață este datorită morții Lui pe Cruce pentru tine. Roagă-te Lui, citește Biblia (cuvântul Lui) cunoaște-L pe El și dragostea Lui, și pornește împreună cu alți credincioși ai Lui în aceasta călătorie spre viața veșnică.

            Sf. Ioan Gură de Aur spunea: “Cel care îşi curăţă sufletul de păcat şi îl împodobeşte cu virtuţi se face pe sine casă pentru Hristos. Şi cine este mai fericit decât acela care Îl are în el pe Hristos, Care este Izvorul vieţii, al bucuriei şi al nemuririi?[1] Dumnezeu să ne ajute să trăim această nemurire, viață veșnică.


[1]“Grija faţă de suflet”din “Problemele vietii”Editura Egumenita

Pastorii Cred Minciuni? – 7 Lies Pastors Fall For

Întotdeauna am crezut că păstorii au un simț aparte când e vorba să vadă, să audă ori să cunoască ceva. Și de-a lungul anilor, am observat că așa și este. Adică păstorul observă acea ținere de mână între el și ea, doi tineri de altfel foarte cuminți și simțiți, păstorul vede privirea aruncată discret de fratele X înspre fusta prea scurtă a sorei Y, păstorul aude bârfe pe care aproape ca nu ar fi vrut să le audă deoarece îl implică prea mult, …

Totuși, când e vorba de el, poate chiar și de familia lui sau de lucrarea pe care o face, se pare că păstorul are un blind spot, un con de umbră care nu îi permite să vadă adevărul în chestiuni care par banale. Teoretic, tot ce se învață la cursurile de Leadership 1.0.1 este anulat în situațiile prezentate în acest articol.

Acestea sunt 7 minciuni pe care adeseori le credem noi păstorii:

1. Mă descurc singur

2. Asta nu a durut.

3. Sunt superior problemei acesteia. E o problemă prea mică pentru cât de important sunt eu.

4. Sunt în control.

5. Sunt exponențial în creșterea bisericii.

6. Dacă nu fac eu asta nimeni nu o va face.

7. Trebuie să îmi apăr oamenii.

Care credeți că sunt și alte minciuni pe care le cred pastorii despre ei sau despre lucrarea lor? Mai jos redau articolul în întregime!

7 Lies We Believe As Pastors

By Ron Edmondson

My heart is for the pastor. Maybe it stems from the fact that I spent more years as a layperson … a deacon and Sunday school teacher … and now, as a pastor. I realize now how much I didn’t understand about the position. The role has a lot more expectations and pressures than I previously imagined. I always loved and supported the pastor, but looking back, I wish I had been an even better pastor’s friend.

One of the other realities, and it’s rather sobering to me, is how isolated many pastors feel from people in their congregation. Isolation almost always seems to lead to a misunderstanding of reality. In essence, and here’s the problem and purpose of this post, if we aren’t careful, we can begin to believe lies about ourselves or our ministries. (That even seems to have biblical precedence … believing lies got us into trouble from the beginning.)

Here are seven lies we often believe as pastors: (more…)

Nașterea din nou

Ce înseamnă să fii un creştin născut din nou? Biblia ne răspunde la această întrebare printr-un pasaj cunoscut care se găseşte în Evanghelia după Ioan 3:1-21. În acest capitol, Domnul Isus Hristos îi vorbeşte lui Nicodim, un fariseu de frunte şi unul din membrii Sanhedrinului (deci un judecător al evreilor). Nicodim venise la Isus după lăsarea serii. El a avut câteva întrebări pentru Domnul Isus. Vorbindu-I lui Nicodim, Isus a spus “…Adevărat, adevărat îţi spun că, dacă un om nu se naşte din nou, nu poate vedea Împărăţia lui Dumnezeu.” Nicodim L-a întrebat atunci pe Isus: “Cum se poate naşte un om bătrân? Poate el să intre a doua oară în pântecele maicii sale şi să se nască?” Isus I-a răspuns: “Adevărat, adevărat îţi spun că dacă nu se naşte cineva din apă şi din Duh, nu poate să intre în Împărăţia lui Dumnezeu. Ce este născut din carne, este carne, şi ce este născut din Duh, este duh. Nu te mira că ţi-am zis: ‘Trebuie să vă naşteţi din nou’….” (Ioan 3:3-7). Literal, expresia “născut din nou” are sensul de “născut de sus”. Nicodim avea o nevoie reală. El simţea nevoia unei schimbări a inimii sale, o transformare spirituală. Naşterea din nou, fiind o a doua naştere, este un act al lui Dumnezeu prin care viaţa veşnică este atribuită persoanei credincioase (2 Corinteni 5:17; Tit 3:5; 1 Petru 1:3; 1 Ioan 2:29; 3:9; 4:7; 5:1-4, 18). Evanghelia după Ioan 1:12,13 indică faptul că expresia “născut din nou” are de asemenea semnificaţia de “a deveni copii ai lui Dumnezeu” prin credinţa în Numele lui Isus Hristos. Sfântul Chiril al Alexandriei spunea: “…numai după ce El a luat firea omenească şi i-a transmis şi acesteia calitatea filială prin Duhul de Fiu ce Se odihnea în El ca Dumnezeu, a putut da o naştere nouă, de fii ai Tatălui, şi celor ce s-au unit cu El prin credinţă. Nu poate deveni cineva fiu al cuiva fără să se nască din el. Cei ce s-au unit cu Hristos prin credinţă se nasc şi ei din nou ca fii ai Tatălui, asemenea Fiului, dar nu venind din nou la existenţă, ci modificând-o pe cea pe care o au, şi deci nu născându-se din fiinţa Tatălui, ci primind pe Duhul Lui, Care le înnoieşte firea, le-o umple de puterile firii dumnezeieşti, prin participare.”[1] (more…)

David W. Henderson, Culture Shift, (Baker Books, 1998)

O carte care deschide ochii cititorului spre schimbările radicale produse în cultura americană (dar nu numai), pe care o recomand ca o lectură agreabilă dar și provocatoare.

Întrebarea mea este cum am descrie schimbările culturii noastre – de la Miorița și Baltagul la Florin Salam, Vali Vijelie și Adi Minune. Sau (dar fără a pune pe același loc cu cultura seculară) ar trebui să ne întrebăm care sunt schimbările culturii bisericești – de la Teoctist la Daniel sau de la Paul Dan la Cristi Barbosu … În plus, cum s-a schimbat predicarea, propovăduirea adevărului în ultima vreme, în lumina celorlalte schimbări?

03172014581It is clear that all around us there is a shifting from what we as a community considered to be safe, to something that the individual considers to be safe. The culture of the entire world is changing but the culture of the Church as a divine organization does not change; the world’s thinking changes but the Gospel does not change. The question that David Henderson raises is: how can we transpose the unchanged message of the Gospel from an unchanged Body of Christ (Church) to the shifted culture of our days, without altering the message and destroying the church but impacting the culture? So, stating the goal of the book, Henderson affirms he attempts “to help us discover where the world has moved, and how to meet it there.”(16) And in order to do that he digs into the current cultural trends and then offers good, biblical, practical advice on how to communicate God’s truth in our context.

(more…)

Advice for Pastors/Preachers