Sergiu M. Brădean

Home » Posts tagged 'Leader'

Tag Archives: Leader

Authenticity: 7 Ways to Navigate Self-Doubt

Fii autentic! Cea mai mare provocare a conducătorilor sau liderilor din vremea asta. Ne-am obișnuit să copiem, să imităm, să împrumutăm și chiar dacă oferim sursa, tot lipsiți de autenticitate suntem. Fără sa vrem, trăim într-o eră copy/paste care ne golește de orice urmă de originalitate și nu ne oferă spațiu pentru a ne exprima liber de frică să nu greșim, sau de frică să nu fi spus altcineva același lucru înainte.

Stop! Mă scuzați vă rog! Eu sunt cel în cauză; aici exprim practic ce trăiesc eu, dar am pus tot paragraful la plural pentru că mă ajută să mă simt mai bine dăcă cred că ar mai fi și alți lideri care trec prin aceleași frământări ca și mine. Și după cum se vede, majoritatea postărilor mele sunt articole scrise de alții. Iar acum vă rog să mă înțelegeți! Sunt atâția conducători de talie națională sau internațională de la 1 până la 3 click-uri distanță, încât este greu nu te lași influențat. Cum să îmi permit să cred că pot să fac o afirmație mai bună decât “fratele X” care este un conducător cunoscut, sau promovat si respectat la nivel national, sau care scrie postări pe blog care sunt vizionate de mii sau chiar zeci de mii de vieweri.  Cum să încerc să fac un lucru care nu a fost întâi verificat de “Y”, lider internațional care mai și apare proiectat pe ecran la majoritatea GLS-urilor. Nu-i așa că am dreptate să mă îndoiesc de capacitatea mea de a rosti sau de a face ceea ce gândesc sau visez?

Am găsit însă la Leadership Freak un articol foarte interesant care vrea sa ne ajute pe noi, “puii de lider” să ne păstrăm sănătatea mintală și integritatea organizațională. În plus, în tot acest amalgam de self-doubts, mai afirmă că poți fi și autentic. Așa să fie?

Ce ziceți? Are you with me?

Authenticity: 7 Ways to Navigate Self-Doubt.

Provocări unice pe care doar Slujirea le prezintă.

Am afirmat și cred că Slujirea (cu S mare) prezintă provocări pe care nici o altă slujbă sau lucrare nu le are. Slujndu-L pe Dumnezeu ne expunem în mod voit, voluntar, unor provocări la care foarte puțini oameni ar face față. Dar, nu suntem chemați la Slujire, cu toate provocările ei, singuri. Nu mă refer aici la familie, sau la echipa pastorală sau de slujire. Mă refer la faptul că aceste provocări speciale, pot fi depășite doar cu ajutorul nemijlocit al Duhului Sfânt. Altfel, pe lângă riscul de a face o lucrare fără valoare, ajungem la epuizare mult mai repede și deși, poate, am început bine, vom sfârși foarte rău.

Articolul pe care îl prezint mai jos detectează și identifică o serie de provocări pe care le au chiar și slujitorii din România. Ele (provocările) pot fi mult mai multe, însă acestea sunt cele mai întâlnite. Este așadar realist să le luăm în considerare, fie că suntem la începutul Slujirii, fie că avem deja o experiență vastă în domeniu’. Aștept cu nerăbdare și pașii practici pentru a face față acestor provocări, așa cum autorul articolului promite.

Puteți însă să identificați vre-o provocare autohtonă care nu este trecută aici, dar care vă ține noaptea treji?

10 Unique Challenges That Make Ministry Unlike Anything Else

 

In an earlier post, I wrote that seminary cannot prepare anyone to be a pastor. Only a church, guided by the Holy Spirit, can truly qualify a man for ministry.

By its very nature, the field of pastoral leadership is fraught with such incredible difficulties that we must say with the Apostle Paul, “Who is sufficient for these things?”

Leading God’s people is unlike any other task in the world—which is why it requires a calling of the Spirit and not merely training for a job.

While I am sure there are others, I have identified a matrix of 10 challenges specific to the church that make pastoring unlike anything else.

1. A pastor or church leader deals with the eternal and spiritual nature of things.

Medical doctors have a stressful job of being guardians of life. Their decisions can mean life or death in some cases.

A pastor, however, has the awesome responsibility of dealing with the immortal soul of man.

His leadership and decisions have the potential of affecting eternity, and that is an infinitely greater burden.

2. The second challenge is that a pastor’s role is prophetic in nature.

In other words, he has to look people in the eye and confront them with the uneasy subject of their sinful actions and attitudes—and no one likes that.

Though he finds himself a great sinner in need of God’s grace, God holds him no less responsible to deal with the sin of others.

Furthermore, the people he usually confronts are the very ones whose offerings pay his salary.

3. The pastor leads an army of volunteers.

If a businessman has to correct a worker’s performance, he has the leverage of a paycheck whose necessity powerfully motivates employees to do what they are asked.

Workers in the church, however, do not need the job they perform in order to put food on the table and may even have easier lives without it.

How does a pastor lead a volunteer to change when she doesn’t want to? A volunteer army also means that they can unvolunteer.

4. In most churches the pastor has an unclear identity.

Most congregations, as well as the pastors themselves, have never actually defined what role they want the pastor to have. They want him to lead, but they don’t want to be told what to do.

In addition to that, successive pastors have different sets of gifts, which clouds the issue because it affects his style of leadership.

Each member may have a different expectation of the pastor. Some want him to be a great preacher while others demand someone who will be at the hospital bedside for every tonsillectomy.

Is the pastor primarily a leader, prophet, visionary, equipper, motivator, fundraiser or teacher? Five church members may answer that question five different ways.

5. Compounding this problem is an increasing uncertainty about church polity.

Some churches see the deacons as the leaders of the church while others see the pastor as the leader and the deacons as servants.

More and more churches are turning to a plurality of elders—one of whom is the pastor-teacher—who have the oversight of the congregation. Even in a plurality of elders, whoever serves as pastor-teacher has the de facto leadership, but how does he relate to the others?

6. The church expects the pastor’s family to be involved in his work.

I don’t know of any other private sector jobs that require so much family involvement.

The school board doesn’t demand that the high school principal’s wife help decorate the hallways or attend all basketball games, for instance.

But churches have expectations for the pastor’s wife and children that are rarely voiced in the interview with the pastor search committee even though that perception may indeed affect the pastor’s ability to lead.

Many leaders in the church have lost their effectiveness because the congregation became disenchanted with his family, whether their disappointments were real or imagined.

7. Another challenge of ministry that results from the expectations of the congregation is the belief that the pastor should be the initiative taker.

Church members don’t demand their doctor show up on the doorstep when they don’t feel well, but they expect the pastor to take the initiative to discover why they haven’t been around.

In fact, some folks will get mad about something in the church and quit attending, but later they have forgotten what upset them originally.

Their complaint then becomes that the preacher never came to see them when they quit coming.

8. The demand for originality is an especially burdensome and constant pressure. 

If a pastor preached just two sermons a week for 50 weeks in a year, he would write the equivalent of nine novels. With that much productivity required, church members ought to forgive a dull chapter every now and then!

Though the Scriptures are an inexhaustible well of subject matter, saying biblical truths in an interesting way with fresh illustrations that connect with and engage a congregation is no small feat. The pastor who cannot preach well often finds his leadership itself threatened.

His pulpit ministry is his broadest stroke of contact and leadership, and if he is perceived as dull or repetitive, he loses his most influential method of leading.

9. One of the most frustrating challenges of leadership in the church is that churches often give the pastor or other leaders responsibility without authority.

For instance, the congregation usually assumes that the pastor is supposed to help meet the needs of his congregation. If a family has a legitimate financial emergency, they may turn to the pastor for immediate help, but he often has no way to provide it. And if he does, some committee may later rebuke him for overspending the benevolence budget.

Churches often have a “get it done” attitude toward the pastor, but then complain about the way he did it.

10. Simmering below the surface of all leadership is the pastor’s friendship development difficulty.

Most pastors and their families have great difficulties making and maintaining close relationships. A church leader often finds it impossible to walk the tightrope between leadership and friendship with the same people.

Leaders and their families may be afraid to confide in others, are often burned if they do, and sometimes become the victims of jealousy or resentment if they try.

Because of egos larger than they should be, pastors even find it difficult to establish relationships with other ministers because they can never break out of the thought pattern of comparing churches and problems.

So how do we meet those challenges? That’s the subject of the next post!

 

Hershael W. York is the Victor and Louise Lester Professor of Preaching and Associate Dean in the School of Theology at The Southern Baptist Theological Seminary in Louisville, KY. He also serves as Senior Pastor of the Buck Run Baptist Church in Frankfort, KY, and co-wrote Preaching with Bold Assurance (Broadman and Holman, 2003) with communications expert Bert Decker, chairman and founder of Decker Communications. In addition to his writing, teaching, and pastoring ministries, he usually ventures deep in the Amazon at least once a year to fish for men and the elusive peacock bass.

Sursa Articol: Church Leaders

20 Habits of Untrustworthy Leaders – Ești un Lider de încredere?

M-am lăsat provocat de un articol scurt dar structurat si punctual, scris de Dan Rockwell pe  blogul său Leadership Freak. Mi-am pus întrebarea cât sunt de adecvat ca lider, m-am întrebat dacă sunt, sau nu sunt un conducător de încredere. Bineânțeles că îmi doresc foarte mult ca oamenii în fruntea cărora m-a așezat Dumnezeu să mă considere un lider de încredere, competent, săritor, căruia îi pasă de alții, altruist, slujitor, … Deci mi-am dat seama că am încă foarte mult de muncit la formarea mea. Dar am mai înțeles și că acolo unde eu nu mă simt adecvat, “Patronul” meu intervine; atunci când eu sunt slab El e tare, atunci când eu îmi recunosc neputința de a fi așa cum dorește, El suplinește ceea ce mie îmi lipsește. Iar ceea ce m-a obligat acest articol să fac a fost să îmi analizez inima de conducător și să realizez că fără El aș ajunge să dezamăgesc foarte mulți oameni.


Citiți și încercați să și răspundeți la întrebări.

20 Habits of Untrustworthy Leaders.

 

Sursa: Leadership Freak

Leneșul Înțelept

Era odată ca niciodată un creștin leneș dar îțelept. Nimic din ceea ce făcea, sau mai exact nu făcea el nu prevestea poziția de conducere care urma să îi fie încredințată. Profesorii lui nu ar fi prevăzut niciodată unde sau cât de sus în structuri de conducere urma să ajungă acest om. Expresii ca: “brânză bună în burduf de câine” sau “de la sobă pân’ la foc, pentru leneș e mult loc”, sau “lenea e cucoană mare”, erau în mod obișnuit asociate cu “performanțele” lui. În schimb încet dar sigur, creștinul nostru a ajuns general în armata germană!

Așa ar suna o descriere a viziunii unui general din armata germană în secolul al XIX-lea. Ionuț Nistor (fără a preciza sursa) ne prezintă această viziune care nu poate să nu ne ridice însemnate întrebări din punct de vedere al slujirii și conducerii creștine. Care este rolul unui leneș înțelept în lucrarea creștină? Este loc pentru un astfel de lider în Biserică?

 

Lenea în viziunea unui general de armată
Helmuth Karl Bernhard Graf von Moltke (1800 – 1891) a fost un general prusac Șeful Statului Major General (Großer Generalstab) al armatei prusace și un mare strateg.
Imediat după numirea în funcție, a trecut la reforme, între care și modul de instruire și promovare a ofițerilor.
În acest scop, i-a evaluat după două criterii:
·                    gradul de inteligență (de la proști la inteligenți) și
·                    atitudinea față de muncă (de la leneși la harnici).
În baza acestor criterii, au rezultat patru grupe / tipuri de ofițeri:
·                    A: prost și leneș
·                    B: inteligent și harnic
·                    C: prost și harnic
·                    D: inteligent și leneș
Ofițerilor din categoria A, proști și leneși, le-a dat sarcini simple și repetitive. Aceștia nu mai puteau înainta în cariera militară. Este posibil ca într-o bună zi să le vină o idee bună, dar mai important, nu creează probleme.
Moltke considera că ofițerii din categoria B, inteligenți și harnici, erau obsedați de micromanagement (se pierd în mărunțișuri) și, prin urmare, sunt lideri de slabă calitate. Era posibilă o promovare, dar nu până la nivel de ofițeri de Stat Major. Acești ofițeri dădeau certitudinea că ordinele vor fi îndeplinite la timp și întocmai, în toate detaliile.
Ofițerii din categoria C, proști și harnici, erau considerați periculoși. Moltke afirma că aceștia ar trebui să fie supravegheați permanent, ceea ce este inacceptabil în armată. Deoarece ar fi putut crea probleme grave, greu de remediat, aceștia au fost scoși din armată.
Ofițerii din categoria D, inteligenți și leneși, erau cei pe care Moltke îi considera cei mai potriviți pentru cele mai înalte funcții de comandă. Acești ofițeri erau suficient de inteligenți ca să știe ce trebuie făcut, dar și suficient de leneși, pentru a găsi cea mai ușoară și simplă cale de a atinge obiectivul cerut.

Este adevărat că lenea singură nu este productivă. Ea trebuie combinată cu inteligența. Oamenii leneși și inteligenți au un avantaj în societate și sunt cei mai nimeriți pentru rolul de lider într-o organizație.

 

 

10 Tendințe la Angajarea Păstorilor

Articolul lui Thom Rainer prezintă tendințele din cultura americană dar nu poți să nu te întrebi care ar fi tendințele în cultura evanghelică din România.  Noi nu avem megachurches (nu așa multe și nu așa mari), multisite, sau alte elemente specifice culturii bisericești americane. Dar avem cultura noastră evanghelică bine definită și după cum se poate observa în practică, avem și noi tendințele noastre când e vorba ca Biserica să caute păstor. Bisericile din România au specificul lor în căutarea, selecția, alegerea și angajarea păstorilor. Unele practici, specifice bisericilor românești sunt foarte bune, altele sunt foarte răspândite. Vă provoc să alcătuim și noi o listă. Care ar fi tendințele noastre în căutarea și angajarea păstorilor?

Îndrăznesc să încep eu și să sugerez câteva tendințe.

1. Accentul pus pe predicare. În procesul de selecție în bisericile evanghelice din Romania preponderent se caută predicatori buni. Fie că este vorba de bisericuțe mici de țară sau biserici mai mari de la oraș, alegerea este dictată de dorința lor de a avea păstori care să predice bine, ba chiar foarte bine.

2. Contează recomandările păstorilor cunoscuți (ca să nu spun cu poziții de conducere). La noi este impropriu să trimiți un CV unei biserici care este în căutare de păstor. Practic, dacă îndrăznești să trimiți CV-ul te descalifici și ești socotit nespiritual. Dar dacă biserica primește o recomandare din partea unui păstor cunoscut și apreciat cu privire la un anume candidat, șansele cresc simțitor.

3. Ne interesează și școlarizarea sau lipsa ei. Cuvinte ca seminar sau facultate determină interesul sau lipsa de interes a bisericii. Totuși există loc și de o falsă smerenie aici. Sunt multe biserici care declară că nu contează dacă ai făcut școală sau nu. În trecut păstorii erau neinstruiți iar predicile lor determinau întoarcerea la Dumnezeu a multor oameni. În plus, ceea ce avem noi bun astăzi se datorează realizărilor acestor păstori neinstruiți.

Eu sugerez deocamdată doar 3 tendințe dar ele sunt mult mai multe. Continuați cu altele fie ele pozitive sau negative.

 

Ten Trends on the Employment of Pastors

By Thom S. Rainer

April 14, 2014

The verbiage is different for different churches and pastors. Some pastors speak of a call. Others, particularly in some denominations, refer to their appointment to a church. Some pastors deal with pastor search committees and congregational votes. Others receive notice from a bishop or some other authority that they are being sent to a new church.

But in all of these situations, there are disruptive trends taking place. I don’t necessarily use the word disruptive negatively; I am simply saying that practices in employing pastors are changing rapidly in the American landscape. Allow me to share with you ten of these major trends.

  1. Church consolidations mean more pastors will report directly to another pastor. The trend of smaller churches being acquired by larger churches is accelerating. Many of those smaller churches once had complete authority to call or hire their pastors. Now the larger churches make the decisions, in many cases the pastor of the larger churches.
  2. Multisite and multi-venue churches will increasingly hire more pastors. The trend of multisite churches is pervasive and growing. For the same reasons as noted in church consolidations, this trend means that many of the hiring decisions reside in the home or original church.
  3. Established churches will have greater difficulty finding pastors that meet their criteria. I see this trend particularly in pastor search committees. Their criteria are sometimes unreasonable and unrealistic. And many of their potential candidates are opting to plant a church or to work in a system of consolidated and multisite churches.
  4. There will be an increased demand for bivocational pastors. Frankly, the economics of many churches will mandate this reality, both in established churches and in church plants.
  5. More churches will partner with seminaries to “raise their own” pastors. Many pastors will thus opt to become a part of a church training or apprenticeship approach.
  6. More pastors will be gauged by their social media involvement in the pastor selection process. I have particularly noted this development from a negative perspective. A prospective pastor who is argumentative or controversial in social media is often eliminated from consideration. Social media background checks are becoming as common as legal and credit background checks.
  7. There will continue to be growth in the number of megachurch pastor position openings. This trend is fueled by two simple realities. First, the number of megachurches continues to grow. Second, many of these megachurches are led by aging boomers.
  8. Pastoral tenure will move in two different directions. I am monitoring now an anecdotal trend: increase in pastoral tenure at multisite churches. But there is an opposite trend in established churches where pastoral tenure continues to be brief and declining.
  9. Pastoral mentoring will grow. Millennials pastors seek it. Boomer pastors desire to provide it. These mentoring relationships often evolve into employment recommendations.
  10. Denominational influence on pastor placement will continue to wane. Denominational leaders and organizations were once the primary gatekeepers in recommending pastors to churches. That influence has waned significantly and will continue to decline.

How do you view these ten trends on the employment of pastors? What would you add?

Sursa Articol: Thom S. Rainer


10 Motive Bune dar Insuficiente pentru a ajunge Păstor

De ce m-am făcut păstor? Bună întrebare! Tata ar fi vrut să mă facă inginer la CFR, mama ar fi vrut să mă vadă doctor, dar eu, nu și nu! Eu, încă înainte de liceu am știut că trebuie să fiu păstor. A fost mai mult decât sentimente sau gănduri gâdilicioase ca cele exprimate în articolul lui Dave Bruskas. A fost și este CHEMARE din partea lui Dumnezeu! Chiar și acum, când mai apar unele greutăți știu de ce sunt ceea ce sunt. Cred că aș reuși să învăț să fac și altceva, sau să dezvolt alte abilități – sunt învățabil și mai prind și repede, dar “păstor sunt”! Diferența dintre a ști să faci ceva sau a fi ceva devine foarte clară când e vorba de chemare.

Însă, mai întâlnesc tinerei, crescuți în puf, care cred că e de ajuns că au memorat lista celor 12 Apostoli, sau care cred că e de ajuns că tata e pastor, sau care cred că, dacă au fost apreciați de învățătoarea de la Școala Duminicală, este de ajuns pentru a ajunge Pastori. Au o imagine idealizată a lucrării Pastorale sau urmăresc exemple de pastori care au avut și au o viață ușoară în parohii care nu cer prea mult. Articolul acesta de pe ChurchLeaders.com prezintă crudul adevăr: poți avea motive bune dar nu suficiente pentru a deveni Păstor. Iar cele zece motive mi se par chiar de bun simț și chibzuit alese.

Vă mai puteți gândi și la alte motive bune dar insuficiente? Ceva autohton?

10 Good Things that Aren’t Good Enough Reasons to Become a Pastor

There are some good reasons to be a pastor, and there are some reasons that just aren’t enough. This is the third installment in an eight-part series called Preparing to Lead.

Over the years, I have heard men give compelling reasons to be a pastor. I have also heard a few ridiculous reasons.

But most often, I have heard reasons that just aren’t sufficient on their own to justify becoming a pastor. Here are 10 of them.

1. You like spending time with other Christians.

This a very good thing. You should be really encouraged by this desire. According to Jesus, the clearest evidence of being a Christian is loving other Christians (John 13:35). And to love other Christians requires spending time with them.

But being a pastor requires you to spend considerable time alone in study and prayer. You will also give of yourself in knowing and serving non-Christians.

Too many people mistake pastoral ministry for a never-ending summer youth camp. In reality, the two have very little in common.

2. You like to study your Bible.

Again, this is a really good thing to like. All Christians should love to study the Bible in order to better know Jesus.

A pastor must study the Bible. Preaching should be his highest priority and the foundation of influential preaching is focused study.

But almost every pastor I know wishes he had more time to spend studying. It’s absolutely important and completely impossible to give yourself to it exclusively.

3. You like speaking in public.

Pastors must be able to clearly communicate the Bible. Most will preach anywhere from 50 to over 100 different sermons in a single year. But speaking in public and preaching are two different things. The medium is the same, but the responsibility is not.

Making a compelling presentation to your co-workers and preaching the Bible are as different as a paintball competition and real combat. Both involve guns and helmets, but that is about all.

Projects, products and dollars can’t compare in worth to the souls and eternal destinies of human beings. And that is exactly what is at stake every time the pastor enters the pulpit.

Being responsible to relay a message from God to people who desperately need him is an enormous task.

4. You like introducing non-Christians to Jesus.

Connecting unbelievers to Jesus is one of the greatest thrills a Christian can know, and those who are fruitful in personal evangelism are a gift to a church.

But a pastor has a responsibility to both evangelize and equip the church to share their faith with those who don’t yet know Jesus. It’s the role of equipping that makes the role of a pastor more like a player/coach than just a player.

Be sure you want to coach before you retire from playing.

5. You want to be more devoted to Jesus.

Maybe the most ironic aspect of pastoral ministry is how challenging it can be to prioritize your time with Jesus.

I am not alone in feeling that my devotional life became far more challenging the day I began full-time vocational ministry. It is the number-one struggle for most pastors I know and have known.

I think it has much to do with the constant demands and distractions intrinsic to ministry. That leads me to bad reason number six.

6. You want to spend fewer hours working.

Pastoral ministry isn’t so much a job as it is a lifestyle. The pastor is on call 24 hours a day, 7 days a week and 365 days a year.

This doesn’t mean you can’t or shouldn’t have some set hours, a day off or vacation. It just means you’re likely to be interrupted by emergencies on a regular basis.

The hours are long. The work may not be physical, but it is emotional and spiritual, and it is all-encompassing and exhausting.

7. You are looking for a more stable career.

I wish I had better news for you here. I am a strong believer that longevity is important for pastoral influence.

But the sad reality is that pastors change churches and churches change pastors. One trusted researcher found that the average tenure of a pastor in America is three and a half years.

Add to that factor the harsh reality that in many churches, financial uncertainties may result in interrupted pay cycles, salary reductions and layoffs. Instability is the norm for most pastors.

8. You are tired of conflict.

Much of pastoral ministry is about conflict. There is resistance to Jesus from within, and even from your own heart. Then there is persecution from without.

Every inch that the Kingdom of God advances is tenaciously defended.

9. You want others to respect you.

Respect is required for a pastor, according to Scripture. He is to be respected in his home, in his church and among outsiders (1 Tim. 3:4, 7).

But respect can be hard to come by, and the man who moves into ministry to win the approval of others is sure to fail miserably (Gal. 1:10).

10. You want to make a difference.

You should want to be used by Jesus to draw attention to him. But how you go about doing just that is really important.

You don’t have to have a pulpit. You don’t have to be loud.

The best way to spread his fame is still the biblical way: “Aspire to live quietly and to mind your own affairs and to work with your hands, as we instructed you, so that you may walk properly before outsiders and be dependent on no one” (1 Thess. 4:11–12).

 

Sursa Articol: http://www.churchleaders.com/pastors/pastor-articles/173597-dave-bruskas-terrible-reasons-to-become-a-pastor.html?p=1

COMPROMISUL DIN BISERICĂ – O MOŞTENIRE SPIRITUALĂ?!

Compromisul nu are loc într-o viață condusă de Domnul Isus Christos. Societatea, Biserica, Familia au de pierdut din cauza compromisului. Articolul este foarte interesant!

DREPTATE ÎN DRAGOSTE

Într-una din conversațiile pe care le-am purtat cu ceva timp în urma cu un pastor, acesta aducea argumente încercând să convingă cu privire la faptul ca în orice domeniu al existentei umane compromisul este absolut necesar. Pot fi compromisuri tehnice sau politice sau religioase sau de orice altă natură. Arta compromisului a dus mereu lumea înainte, deci trebuie uneori sa folosim cu diplomație această artă a compromisului şi în biserică/religie – spunea el.

Compromis

Am meditat mult la această conversație şi am ajuns la concluzia că deşi acest mod de acțiune este aplicat din plin în biserică, el nu are susținere în Cuvântul lui Dumnezeu. Nu ni-L putem imagina pe Isus acționând cu diplomația compromisului pentru a face să meargă lucrurile bine.

Fiind preocupați de asemenea de declinul spiritual al bisericii am încercat să înțelegem în ce măsură acesta se datorează deschiderii ei spre compromis. Constatarea noastră este aceea că în…

View original post 1,156 more words

“Pastorii” paraziţi

Nu pot să nu public acest articol scris de Marius Cruceru. Nu sunt interesat de polemică și nu mă interesează să stârnesc reacții. Dar acesta este articolul care m-a determinat (cand a fost publicat în 2011) să îmi aleg teza de doctorat. Cred că este necesar ca bisericile, cât de mici și izolate ar fi, să își aleagă cu grijă și seriozitate păstorii. Nu există nici un motiv rațional sau spiritual pentru care Biserica să refuze un proces de selecție echilibrat care să garanteze alegerea păstorului potrivit pentru a o sluji. Ceea ce face acest articol – pe lângă polemica pe care o stârnește – este să stabilească foarte clar nevoia acestui proces de selecție.

Marius Cruceru

În urmă cu ceva ani am auzit o vorbă între tinerii din emigraţia românească din Statele Unite:

“sînt două feluri de oameni, oameni care muncesc şi pastori… “.

N-am reacţionat, pentru că ştiam că este aşa.

Există pastori paraziţi? Da, există… i-am văzut cu ochii mei. Sînt din ce în ce mai puţini, dar în anii 90 erau o specie pe cale de apariţie. Nişte trîntori, vrednici de scos afară pe urdiniş.

Întrebarea a plutit în aer din nou în ajunul celei de a III-a ediţii a trainingului de orientare în carieră de a Universitatea Emanuel din Oradea.

Există, de ce să nu recunoaştem, oameni care aleg “cariera eclesială” nu numai pentru avantajele slujbei, pentru beneficiile de imagine, ci şi, de ce nu, pentru o mai bună aşezare în inacţiune, din pricina proastei închipuiri pe care o au asupra slujbei pastorale.

View original post 820 more words