Sergiu M. Brădean

Home » Posts tagged 'Pastoral Ministry'

Tag Archives: Pastoral Ministry

Authenticity: 7 Ways to Navigate Self-Doubt

Fii autentic! Cea mai mare provocare a conducătorilor sau liderilor din vremea asta. Ne-am obișnuit să copiem, să imităm, să împrumutăm și chiar dacă oferim sursa, tot lipsiți de autenticitate suntem. Fără sa vrem, trăim într-o eră copy/paste care ne golește de orice urmă de originalitate și nu ne oferă spațiu pentru a ne exprima liber de frică să nu greșim, sau de frică să nu fi spus altcineva același lucru înainte.

Stop! Mă scuzați vă rog! Eu sunt cel în cauză; aici exprim practic ce trăiesc eu, dar am pus tot paragraful la plural pentru că mă ajută să mă simt mai bine dăcă cred că ar mai fi și alți lideri care trec prin aceleași frământări ca și mine. Și după cum se vede, majoritatea postărilor mele sunt articole scrise de alții. Iar acum vă rog să mă înțelegeți! Sunt atâția conducători de talie națională sau internațională de la 1 până la 3 click-uri distanță, încât este greu nu te lași influențat. Cum să îmi permit să cred că pot să fac o afirmație mai bună decât “fratele X” care este un conducător cunoscut, sau promovat si respectat la nivel national, sau care scrie postări pe blog care sunt vizionate de mii sau chiar zeci de mii de vieweri.  Cum să încerc să fac un lucru care nu a fost întâi verificat de “Y”, lider internațional care mai și apare proiectat pe ecran la majoritatea GLS-urilor. Nu-i așa că am dreptate să mă îndoiesc de capacitatea mea de a rosti sau de a face ceea ce gândesc sau visez?

Am găsit însă la Leadership Freak un articol foarte interesant care vrea sa ne ajute pe noi, “puii de lider” să ne păstrăm sănătatea mintală și integritatea organizațională. În plus, în tot acest amalgam de self-doubts, mai afirmă că poți fi și autentic. Așa să fie?

Ce ziceți? Are you with me?

Authenticity: 7 Ways to Navigate Self-Doubt.

Advertisements

Provocări unice pe care doar Slujirea le prezintă.

Am afirmat și cred că Slujirea (cu S mare) prezintă provocări pe care nici o altă slujbă sau lucrare nu le are. Slujndu-L pe Dumnezeu ne expunem în mod voit, voluntar, unor provocări la care foarte puțini oameni ar face față. Dar, nu suntem chemați la Slujire, cu toate provocările ei, singuri. Nu mă refer aici la familie, sau la echipa pastorală sau de slujire. Mă refer la faptul că aceste provocări speciale, pot fi depășite doar cu ajutorul nemijlocit al Duhului Sfânt. Altfel, pe lângă riscul de a face o lucrare fără valoare, ajungem la epuizare mult mai repede și deși, poate, am început bine, vom sfârși foarte rău.

Articolul pe care îl prezint mai jos detectează și identifică o serie de provocări pe care le au chiar și slujitorii din România. Ele (provocările) pot fi mult mai multe, însă acestea sunt cele mai întâlnite. Este așadar realist să le luăm în considerare, fie că suntem la începutul Slujirii, fie că avem deja o experiență vastă în domeniu’. Aștept cu nerăbdare și pașii practici pentru a face față acestor provocări, așa cum autorul articolului promite.

Puteți însă să identificați vre-o provocare autohtonă care nu este trecută aici, dar care vă ține noaptea treji?

10 Unique Challenges That Make Ministry Unlike Anything Else

 

In an earlier post, I wrote that seminary cannot prepare anyone to be a pastor. Only a church, guided by the Holy Spirit, can truly qualify a man for ministry.

By its very nature, the field of pastoral leadership is fraught with such incredible difficulties that we must say with the Apostle Paul, “Who is sufficient for these things?”

Leading God’s people is unlike any other task in the world—which is why it requires a calling of the Spirit and not merely training for a job.

While I am sure there are others, I have identified a matrix of 10 challenges specific to the church that make pastoring unlike anything else.

1. A pastor or church leader deals with the eternal and spiritual nature of things.

Medical doctors have a stressful job of being guardians of life. Their decisions can mean life or death in some cases.

A pastor, however, has the awesome responsibility of dealing with the immortal soul of man.

His leadership and decisions have the potential of affecting eternity, and that is an infinitely greater burden.

2. The second challenge is that a pastor’s role is prophetic in nature.

In other words, he has to look people in the eye and confront them with the uneasy subject of their sinful actions and attitudes—and no one likes that.

Though he finds himself a great sinner in need of God’s grace, God holds him no less responsible to deal with the sin of others.

Furthermore, the people he usually confronts are the very ones whose offerings pay his salary.

3. The pastor leads an army of volunteers.

If a businessman has to correct a worker’s performance, he has the leverage of a paycheck whose necessity powerfully motivates employees to do what they are asked.

Workers in the church, however, do not need the job they perform in order to put food on the table and may even have easier lives without it.

How does a pastor lead a volunteer to change when she doesn’t want to? A volunteer army also means that they can unvolunteer.

4. In most churches the pastor has an unclear identity.

Most congregations, as well as the pastors themselves, have never actually defined what role they want the pastor to have. They want him to lead, but they don’t want to be told what to do.

In addition to that, successive pastors have different sets of gifts, which clouds the issue because it affects his style of leadership.

Each member may have a different expectation of the pastor. Some want him to be a great preacher while others demand someone who will be at the hospital bedside for every tonsillectomy.

Is the pastor primarily a leader, prophet, visionary, equipper, motivator, fundraiser or teacher? Five church members may answer that question five different ways.

5. Compounding this problem is an increasing uncertainty about church polity.

Some churches see the deacons as the leaders of the church while others see the pastor as the leader and the deacons as servants.

More and more churches are turning to a plurality of elders—one of whom is the pastor-teacher—who have the oversight of the congregation. Even in a plurality of elders, whoever serves as pastor-teacher has the de facto leadership, but how does he relate to the others?

6. The church expects the pastor’s family to be involved in his work.

I don’t know of any other private sector jobs that require so much family involvement.

The school board doesn’t demand that the high school principal’s wife help decorate the hallways or attend all basketball games, for instance.

But churches have expectations for the pastor’s wife and children that are rarely voiced in the interview with the pastor search committee even though that perception may indeed affect the pastor’s ability to lead.

Many leaders in the church have lost their effectiveness because the congregation became disenchanted with his family, whether their disappointments were real or imagined.

7. Another challenge of ministry that results from the expectations of the congregation is the belief that the pastor should be the initiative taker.

Church members don’t demand their doctor show up on the doorstep when they don’t feel well, but they expect the pastor to take the initiative to discover why they haven’t been around.

In fact, some folks will get mad about something in the church and quit attending, but later they have forgotten what upset them originally.

Their complaint then becomes that the preacher never came to see them when they quit coming.

8. The demand for originality is an especially burdensome and constant pressure. 

If a pastor preached just two sermons a week for 50 weeks in a year, he would write the equivalent of nine novels. With that much productivity required, church members ought to forgive a dull chapter every now and then!

Though the Scriptures are an inexhaustible well of subject matter, saying biblical truths in an interesting way with fresh illustrations that connect with and engage a congregation is no small feat. The pastor who cannot preach well often finds his leadership itself threatened.

His pulpit ministry is his broadest stroke of contact and leadership, and if he is perceived as dull or repetitive, he loses his most influential method of leading.

9. One of the most frustrating challenges of leadership in the church is that churches often give the pastor or other leaders responsibility without authority.

For instance, the congregation usually assumes that the pastor is supposed to help meet the needs of his congregation. If a family has a legitimate financial emergency, they may turn to the pastor for immediate help, but he often has no way to provide it. And if he does, some committee may later rebuke him for overspending the benevolence budget.

Churches often have a “get it done” attitude toward the pastor, but then complain about the way he did it.

10. Simmering below the surface of all leadership is the pastor’s friendship development difficulty.

Most pastors and their families have great difficulties making and maintaining close relationships. A church leader often finds it impossible to walk the tightrope between leadership and friendship with the same people.

Leaders and their families may be afraid to confide in others, are often burned if they do, and sometimes become the victims of jealousy or resentment if they try.

Because of egos larger than they should be, pastors even find it difficult to establish relationships with other ministers because they can never break out of the thought pattern of comparing churches and problems.

So how do we meet those challenges? That’s the subject of the next post!

 

Hershael W. York is the Victor and Louise Lester Professor of Preaching and Associate Dean in the School of Theology at The Southern Baptist Theological Seminary in Louisville, KY. He also serves as Senior Pastor of the Buck Run Baptist Church in Frankfort, KY, and co-wrote Preaching with Bold Assurance (Broadman and Holman, 2003) with communications expert Bert Decker, chairman and founder of Decker Communications. In addition to his writing, teaching, and pastoring ministries, he usually ventures deep in the Amazon at least once a year to fish for men and the elusive peacock bass.

Sursa Articol: Church Leaders

10 Tendințe la Angajarea Păstorilor

Articolul lui Thom Rainer prezintă tendințele din cultura americană dar nu poți să nu te întrebi care ar fi tendințele în cultura evanghelică din România.  Noi nu avem megachurches (nu așa multe și nu așa mari), multisite, sau alte elemente specifice culturii bisericești americane. Dar avem cultura noastră evanghelică bine definită și după cum se poate observa în practică, avem și noi tendințele noastre când e vorba ca Biserica să caute păstor. Bisericile din România au specificul lor în căutarea, selecția, alegerea și angajarea păstorilor. Unele practici, specifice bisericilor românești sunt foarte bune, altele sunt foarte răspândite. Vă provoc să alcătuim și noi o listă. Care ar fi tendințele noastre în căutarea și angajarea păstorilor?

Îndrăznesc să încep eu și să sugerez câteva tendințe.

1. Accentul pus pe predicare. În procesul de selecție în bisericile evanghelice din Romania preponderent se caută predicatori buni. Fie că este vorba de bisericuțe mici de țară sau biserici mai mari de la oraș, alegerea este dictată de dorința lor de a avea păstori care să predice bine, ba chiar foarte bine.

2. Contează recomandările păstorilor cunoscuți (ca să nu spun cu poziții de conducere). La noi este impropriu să trimiți un CV unei biserici care este în căutare de păstor. Practic, dacă îndrăznești să trimiți CV-ul te descalifici și ești socotit nespiritual. Dar dacă biserica primește o recomandare din partea unui păstor cunoscut și apreciat cu privire la un anume candidat, șansele cresc simțitor.

3. Ne interesează și școlarizarea sau lipsa ei. Cuvinte ca seminar sau facultate determină interesul sau lipsa de interes a bisericii. Totuși există loc și de o falsă smerenie aici. Sunt multe biserici care declară că nu contează dacă ai făcut școală sau nu. În trecut păstorii erau neinstruiți iar predicile lor determinau întoarcerea la Dumnezeu a multor oameni. În plus, ceea ce avem noi bun astăzi se datorează realizărilor acestor păstori neinstruiți.

Eu sugerez deocamdată doar 3 tendințe dar ele sunt mult mai multe. Continuați cu altele fie ele pozitive sau negative.

 

Ten Trends on the Employment of Pastors

By Thom S. Rainer

April 14, 2014

The verbiage is different for different churches and pastors. Some pastors speak of a call. Others, particularly in some denominations, refer to their appointment to a church. Some pastors deal with pastor search committees and congregational votes. Others receive notice from a bishop or some other authority that they are being sent to a new church.

But in all of these situations, there are disruptive trends taking place. I don’t necessarily use the word disruptive negatively; I am simply saying that practices in employing pastors are changing rapidly in the American landscape. Allow me to share with you ten of these major trends.

  1. Church consolidations mean more pastors will report directly to another pastor. The trend of smaller churches being acquired by larger churches is accelerating. Many of those smaller churches once had complete authority to call or hire their pastors. Now the larger churches make the decisions, in many cases the pastor of the larger churches.
  2. Multisite and multi-venue churches will increasingly hire more pastors. The trend of multisite churches is pervasive and growing. For the same reasons as noted in church consolidations, this trend means that many of the hiring decisions reside in the home or original church.
  3. Established churches will have greater difficulty finding pastors that meet their criteria. I see this trend particularly in pastor search committees. Their criteria are sometimes unreasonable and unrealistic. And many of their potential candidates are opting to plant a church or to work in a system of consolidated and multisite churches.
  4. There will be an increased demand for bivocational pastors. Frankly, the economics of many churches will mandate this reality, both in established churches and in church plants.
  5. More churches will partner with seminaries to “raise their own” pastors. Many pastors will thus opt to become a part of a church training or apprenticeship approach.
  6. More pastors will be gauged by their social media involvement in the pastor selection process. I have particularly noted this development from a negative perspective. A prospective pastor who is argumentative or controversial in social media is often eliminated from consideration. Social media background checks are becoming as common as legal and credit background checks.
  7. There will continue to be growth in the number of megachurch pastor position openings. This trend is fueled by two simple realities. First, the number of megachurches continues to grow. Second, many of these megachurches are led by aging boomers.
  8. Pastoral tenure will move in two different directions. I am monitoring now an anecdotal trend: increase in pastoral tenure at multisite churches. But there is an opposite trend in established churches where pastoral tenure continues to be brief and declining.
  9. Pastoral mentoring will grow. Millennials pastors seek it. Boomer pastors desire to provide it. These mentoring relationships often evolve into employment recommendations.
  10. Denominational influence on pastor placement will continue to wane. Denominational leaders and organizations were once the primary gatekeepers in recommending pastors to churches. That influence has waned significantly and will continue to decline.

How do you view these ten trends on the employment of pastors? What would you add?

Sursa Articol: Thom S. Rainer


COMPROMISUL DIN BISERICĂ – O MOŞTENIRE SPIRITUALĂ?!

Compromisul nu are loc într-o viață condusă de Domnul Isus Christos. Societatea, Biserica, Familia au de pierdut din cauza compromisului. Articolul este foarte interesant!

DREPTATE ÎN DRAGOSTE

Într-una din conversațiile pe care le-am purtat cu ceva timp în urma cu un pastor, acesta aducea argumente încercând să convingă cu privire la faptul ca în orice domeniu al existentei umane compromisul este absolut necesar. Pot fi compromisuri tehnice sau politice sau religioase sau de orice altă natură. Arta compromisului a dus mereu lumea înainte, deci trebuie uneori sa folosim cu diplomație această artă a compromisului şi în biserică/religie – spunea el.

Compromis

Am meditat mult la această conversație şi am ajuns la concluzia că deşi acest mod de acțiune este aplicat din plin în biserică, el nu are susținere în Cuvântul lui Dumnezeu. Nu ni-L putem imagina pe Isus acționând cu diplomația compromisului pentru a face să meargă lucrurile bine.

Fiind preocupați de asemenea de declinul spiritual al bisericii am încercat să înțelegem în ce măsură acesta se datorează deschiderii ei spre compromis. Constatarea noastră este aceea că în…

View original post 1,156 more words

Ești un slujitor?

Repostez astăzi un articlo de pe blogul Vox Christiana care mi-a dat de gândit. Într-adevăr sunt foarte mulți așa-ziși slujitori care sunt interesați doar de strălucirea slujbei sau de faimă sau de confort. Totuși mai există și adevărați slujitori. NU sunt apreciați însă, pentru că ei nu ies în față, par mai timizi ba pentru unii chiar copilăroșideoarece mai cred în călăuzire Divină. Să nu mai vorbim despre faptul că unele decizii de slujire autentică sunt interpretate ca greșeli de conducere (leadership). Sunt și asăzi slujitori care se trezesc dimineața la ora 5:00 și merg la biserică să aprindă focul și să șteargă praful în așa fel încât frații să se bucure de un loc călduț și curat. Sunt și asăzi slujitori care muncesc la biserici mici, iar acestea nu le vor putea plăti un salariu niciodată, însă fără păstor lucrarea s-ar stinge. Sunt și astăzi slujitori care preferă să stea în umbră și să promoveze pe alții. Sunt și astăzi slujitori care fac vizite pastorale și ajung și în case unde e mizerie și miroase greu din cauza bolii și a vârstei înaintate. Sunt și astăzi slujitori care își suflecă mânecile cămășii pentru a face curățenie, pentru a spăla vase murdare, pentru a ajuta la cules de porumb, pentru a crăpa lemne, pentru a căra apă că aproape a secat fântâna, … Dar, parcă sunt tot mai puțini … pentru că astăzi bisericile caută altceva … să fie “liderul alfa”, îmbrăcat în costum Armani, cobărând din mașina trasă de sute de cai, cu ochelari de soare și pantofi de lac (o fi și asta o variantă de Făt-Frumos pentru pastori)?. Și ajungem iarăși la afirmația lui Marius Cruceru: “fiecare biserică își merită păstorul…” Încurajarea însă vine din faptul că, așa cum mai există păstori cu adevărat slujitori, mai există și biserici care caută slujitori duhovnicești în adevăratul sens al cuvântului. Și nu îi caută prin reviste, amvoane aurite sau CV-uri ci întrebându-l pe Dumnezeu prin rugăciune și post. Astfel modelul biblic al Apostolului Pavel încă rămâne relevant și merită toată atenția noastră – atât a slujitorilor (ca o oglindă), cât și a bisericilor.

Care sunt lucrurile pentru care ne luptăm ca slujitori?

Sursa Foto: coolinsights.blogspot.com

Sursa Foto: coolinsights.blogspot.com

Lucrurile pentru care mă lupt!

…Pentru El am pierdut toate şi le socotesc ca un gunoi, ca să cîştig pe Hristos, şi să fiu găsit în El, nu avînd o neprihănire a mea, pe care mi-o dă Legea, ci aceea care se capătă prin credinţa în Hristos, neprihănirea, pe care o dă Dumnezeu, prin credinţă. Şi să-L cunosc pe El şi puterea învierii Lui şi părtăşia suferinţelor Lui, şi să mă fac asemenea cu moartea Lui; ca să ajung cu orice chip, dacă voi putea, la învierea din morţi. (Filipeni 3:8-11)

Parcă lumea e cu susul în jos, de fapt nu! Lumea e, aşa cum e ea… şi noi începem să ne conformăm. Ce caută lumea, căutăm şi noi – confortul… cine nu şi-l doreşte, comoditatea şi relaxarea şi dacă asta aduce şi un venit bunicel devine chiar de dorit. Dar ce îţi poate aduce un venit bunicel fără eforturi prea mari? La această întrebare sunt răspunsuri diverse, dar noi “pocăiţii” mai avem unul. Ce poate aduce un venit* bunicel fără eforturi prea mari? Ei bine, “slujirea”. Slujirea devine un lucru de dorit, deşi pare ciudat. Termenul în sine nu înseamnă deloc să fii aclamat, să fii cel mai important, să fii cel cu directivele, sau cel care ţine frâiele. Din câte ştiu eu, slujirea e să îţi pui capul în praful uliţei şi să suferi, să asculţi şi să îţi oferi serviciile fie că-ţi place, fie că nu. Toţi ne dorim strălucirea amvoanelor, platforma dirijorului, sau microfonul cântăreţului. Aici e mare înghesuială, iar acolo unde este suferinţă ne ferim, ignorând secole de istorie creştină în care sute şi mii de fraţi ai noştri au renunţat la averile lor oferindu-le nenorociţilor, devenind ei înşişi nişte nenorociţi. Ba chiar ne ducem nebunia până acolo încât spunem că Dumnezeu este dator să ne facă fericiţi şi chiar ne promite să o ducem tare bine sub binecuvântările Lui. Şi uite aşa devenim fără bun simţ şi zicem: Păi Doamne, nu Te-ai făcut Tu, un slujitor pentru noi, deci slujeşte! şi ca să fie totul clar, uite pe problemele astea trebuie să intervii, să-mi fie viaţa mai uşoară, că tare mi-i greu!

Dincolo de lipsa aceasta de bun simţ, îl descopăr pe acesta care se autodeclară rob al lui Hristos: Pavel, care zice: pentru mine sunt gunoaie toate: şi originea mea specială şi poziţia mea deosebită şi realizările mele şi toate lucrurile care mă scot într-o lumină favorabilă, sunt gunoaie, GUNOAIE!!! Tot ce-mi doresc eu, e să-L cunosc pe Hristos. Şi asta ne-o dorim toţi, dar în termenii noştri. Eu vreau să îl cunosc pe Hristos în termenii mei. Doamne, eu te urmez, daaa’… (am şi eu mofturile mele). Ei bine, Pavel e total diferit de noi, el vrea să-L cunoască pe Hristos în termenii Lui, el zice: să-L cunosc pe El şi părtăşia suferinţelor Lui… nu doar vreau să-L cunosc, ci vreau să şi sufăr împreună cu EL şi chiar să mor asemenea Lui. Viaţa mea e neimportantă, Hristos e totul, zice Pavel. Prin tot ce facem noi transmitem următorul mesaj: Viaţa mea e totul, Hristos e neimportant! Doamne iartă-ne!

Mi-e ruşine de ce creştin am ajuns şi de lucrurile pentru care mă lupt!

Sursa Articol: http://voxchristiana.blogspot.ro/2011/03/lucrurile-pentru-care-ma-lupt.html

“Pastorii” paraziţi

Nu pot să nu public acest articol scris de Marius Cruceru. Nu sunt interesat de polemică și nu mă interesează să stârnesc reacții. Dar acesta este articolul care m-a determinat (cand a fost publicat în 2011) să îmi aleg teza de doctorat. Cred că este necesar ca bisericile, cât de mici și izolate ar fi, să își aleagă cu grijă și seriozitate păstorii. Nu există nici un motiv rațional sau spiritual pentru care Biserica să refuze un proces de selecție echilibrat care să garanteze alegerea păstorului potrivit pentru a o sluji. Ceea ce face acest articol – pe lângă polemica pe care o stârnește – este să stabilească foarte clar nevoia acestui proces de selecție.

Marius Cruceru

În urmă cu ceva ani am auzit o vorbă între tinerii din emigraţia românească din Statele Unite:

“sînt două feluri de oameni, oameni care muncesc şi pastori… “.

N-am reacţionat, pentru că ştiam că este aşa.

Există pastori paraziţi? Da, există… i-am văzut cu ochii mei. Sînt din ce în ce mai puţini, dar în anii 90 erau o specie pe cale de apariţie. Nişte trîntori, vrednici de scos afară pe urdiniş.

Întrebarea a plutit în aer din nou în ajunul celei de a III-a ediţii a trainingului de orientare în carieră de a Universitatea Emanuel din Oradea.

Există, de ce să nu recunoaştem, oameni care aleg “cariera eclesială” nu numai pentru avantajele slujbei, pentru beneficiile de imagine, ci şi, de ce nu, pentru o mai bună aşezare în inacţiune, din pricina proastei închipuiri pe care o au asupra slujbei pastorale.

View original post 820 more words

Pastorii Cred Minciuni? – 7 Lies Pastors Fall For

Întotdeauna am crezut că păstorii au un simț aparte când e vorba să vadă, să audă ori să cunoască ceva. Și de-a lungul anilor, am observat că așa și este. Adică păstorul observă acea ținere de mână între el și ea, doi tineri de altfel foarte cuminți și simțiți, păstorul vede privirea aruncată discret de fratele X înspre fusta prea scurtă a sorei Y, păstorul aude bârfe pe care aproape ca nu ar fi vrut să le audă deoarece îl implică prea mult, …

Totuși, când e vorba de el, poate chiar și de familia lui sau de lucrarea pe care o face, se pare că păstorul are un blind spot, un con de umbră care nu îi permite să vadă adevărul în chestiuni care par banale. Teoretic, tot ce se învață la cursurile de Leadership 1.0.1 este anulat în situațiile prezentate în acest articol.

Acestea sunt 7 minciuni pe care adeseori le credem noi păstorii:

1. Mă descurc singur

2. Asta nu a durut.

3. Sunt superior problemei acesteia. E o problemă prea mică pentru cât de important sunt eu.

4. Sunt în control.

5. Sunt exponențial în creșterea bisericii.

6. Dacă nu fac eu asta nimeni nu o va face.

7. Trebuie să îmi apăr oamenii.

Care credeți că sunt și alte minciuni pe care le cred pastorii despre ei sau despre lucrarea lor? Mai jos redau articolul în întregime!

7 Lies We Believe As Pastors

By Ron Edmondson

My heart is for the pastor. Maybe it stems from the fact that I spent more years as a layperson … a deacon and Sunday school teacher … and now, as a pastor. I realize now how much I didn’t understand about the position. The role has a lot more expectations and pressures than I previously imagined. I always loved and supported the pastor, but looking back, I wish I had been an even better pastor’s friend.

One of the other realities, and it’s rather sobering to me, is how isolated many pastors feel from people in their congregation. Isolation almost always seems to lead to a misunderstanding of reality. In essence, and here’s the problem and purpose of this post, if we aren’t careful, we can begin to believe lies about ourselves or our ministries. (That even seems to have biblical precedence … believing lies got us into trouble from the beginning.)

Here are seven lies we often believe as pastors: (more…)

Întrebări pentru viitorul tău păstor

Caut astfel de articole de mai multă vreme în spațiul gândirii evanghelice românești, și sunt sigur că voi mai descoperii și altele.
Aici, apar cu îndrăzneală câteva întrebări de selecție, ca un ajutor pentru bisericile care își caută pastor. Colegul meu Ambasadorul (care este și acum un Ambasador al lui Christos dar din păcate nu mai scrie și pe blog), aduce în atenția bisericii un necesar proces de selecție în vederea alegerii păstorului. După părerea mea, aici avem de a face doar cu un (1) criteriu de selecție – anume interviul candidatlui. Care credeți că ar mai fi alte criterii de selecție care să alcătuiască un proces echilibrat și care să ducă la alegerea celui mai potrivit candidat pentru lucrarea pastorală într-o biserică?
Ați mai citit astfel de articole? Va rog direcționați-mă spre ele!

Ambasadorul

Căutarea, găsirea și alegerea unui păstor pentru o biserică este o slujbă grea și importantă. O decizie majoră pentru biserica locală dar și pentru păstorul în cauză. Este nevoie de călăuzire divină, curaj, sinceritate, credință și multă rugăciune. Alegerea unui păstor trebuie să pornească de la o nevoie clară a bisericii locale. Alegerea unei biserici trebuie să pornească de la o clăuzire clară. Avem păstori cu diplome dar nu toți sunt chemați pentru această slujbă! 

Atunci când o biserică își caută păstor are nevoie de câteva criterii clare de selecție. Unele criterii sunt negociabile, altele non-negociabile. Calitățile non-negociabile ale unui păstor sunt cele găsite în 1 Timotei 3:1-7 și Tit 1:5-9. Dar faptul că este oltean, are 5 copiii, nevastă roșcată și îi plac sarmalele în foi de viță ar trebui să fie chestiuni destul de ușor de “negociat”. 

Un lucru extrem de important este comunicarea deschisă dintre biserică…

View original post 240 more words