Robie & Rod
Dar acum, odată ce aţi fost izbăviţi de păcat și v-aţi făcut robi ai lui Dumnezeu, aveţi ca rod sfinţirea, iar ca sfârșit: viaţa veșnică. Fiindcă plata păcatului este moartea, dar darul fără plată al lui Dumnezeu este viaţa veșnică în Isus Hristos, Domnul nostru.
Romani 6:22-23
Cea mai dulce robie și cel mai frumos rod! Asta ne oferă Dumnezeu prin iertarea de păcate și restaurarea relației cu El. De aceea, după ce plecăm genunchiul în rugăciune și ne pocăim, putem să ridicăm capul sus, să ne ațintim privirea înainte și să pășim cu speranță spre “sfârșitul” care ne deschide poarta veșniciei cu Domnul nostru Isus Hristos.
Cuvântul lui Dumnezeu
Căci Cuvântul lui Dumnezeu este viu și lucrător, mai tăietor decât orice sabie cu două tăișuri: pătrunde până acolo că desparte sufletul și duhul, încheieturile și măduva, judecă „simţirile” și gândurile inimii.
Evrei 4:12
Expunerea repetată la Cuvântul lui Dumnezeu poate avea urmări pentru viața noastră: inima se transformă (dintr-o inimă împietrită într-una plină de dragoste), gândirea este reformată (în loc de gânduri murdare, bârfe, minciuni, … încolțesc în minte gânduri de pace, închinare, dragoste, întrajutorare, …), acțiunile sunt redirecționate ( … spre bine), și lista poate continua cu întreaga noastră ființă.
Lăsați și astăzi Cuvântul Sfânt să vă „vaccineze” împotriva virusului păcatului. Lăsați-l să vă schimbe caracterul și să vă judece acțiunile. Permiteți-i să vă transforme după Chipul lui Cristos!
Călăuzire
„Eu, zice Domnul, te voi învăţa și-ţi voi arăta calea pe care trebuie s-o urmezi, te voi sfătui și voi avea privirea îndreptată asupra ta.”
Psalmul 32:8
Călăuzirea Domnului este un proces complex de învățare, sfătuire, “arătare” și supraveghere care poate să dureze mai mult decât ne-am dori noi sau care pretinde o atenție sporită din partea noastră. Dar El este întotdeauna gata să ne călăuzească pașii! Iar când privim în urmă, chiar dacă drumul nu este cel mai direct, realizăm că El a ales drumul cel mai bun pentru noi. Postul este disciplina spirituală care ne poate ajuta să înțelegem și să acceptăm calauzirea Domnului.
Mă rog ca astăzi Dumnezeu să ne vorbească în mod special și noi să fim sensibili la călăuzirea Lui.
Chemarea la Biserică!
E aspru? Pentru inimile legate de … (fiecare completează cu ce i-a trecut prima dată prin minte), DA e aspru și „contondent”. Dar e adevărat. Nu generalizez (mă cunosc prea bine), dar mă doare când văd, ce văd, în marketplace.
De meditat … mult și bine!
Înțelepciunea și-a pierdut vocea de atîta strigat. Pe la garduri. Prin piețe. Prin diverse locuri. După răgușala dinainte de pandemie, acum a trecut de la acut la cronic: nu mai strigă, nu mai vorbește. Doar soptește.
Cine are urechi de auzit să audă!
Și cine are ceva între cele două urechi să și facă ce zice Înțelepciunea.
Evident, nebunii nu-s invitați. Doar nebunii pentru Cristos. Secția psihiatrie celestă este deschisă, gata să-i primeasca pe toți. Pe toți care?
Pe toți cei ce nu vor să pună între ei și ceilalți ziduri. Pe toți ce vor să ducă mai departe lucrarea Domnului, nu invers. Ați remarcat în ultimul timp ce l-au mai împovărat pe Cristos cu lucrarea lor? Hai Doamne, tu poți. Mai ia-o și p-asta! Politicos. Cu litere mari. Și cu conturi cît se poate de mari. Nu vi se pare interesant că acum cînd sunt bani mai puțini și…
View original post 144 more words
You are never alone
The boy fell to his knees,
As all around him the battle was being won.
The war had lasted forever
And now it was finally done.
He lifted his head
And closed both his eyes,
Letting the prayer leave his cracked lips,
With the joyous chorus of victory cries.
Once again on his feet,
He felt the weight of the sword in his hand
And let it drop to the ground,
With a loud thud, signaling the end.
He was bruised, and he was broken,
And his clothes were covered in blood,
Because his enemy had been merciless
And had been condemned to death, by God.
He felt the weight leave his shoulders,
As he realized all that he’d accomplished.
The task hadn’t been easy,
But, at last, the enemy had perished.
When he looked around,
He was once again, alone,
For the angels had done their job
And were called to return home.
The battle he just won, wasn’t one you’d read about,
In the dreaded history book.
It was a battle of the mind and of the heart,
By which many others, were overtook.
The enemy he had slain,
Was the demon whispering in his ear.
The one telling him to do the wrong thing,
Making the boy live a life of constant fear.
Every day the boy would fight,
And try to win the war on his own,
But, defeated, he had asked for help
And help was closer than he had known.
We are all like the boy.
Fighting in a war, we’ll never win,
Until we ask for help and let go,
That’s when we’ll feel the victory begin.
The fight is always long and hard,
As the enemy holds on with everything it’s got.
But help is closer than we assume,
And you can get it, with the power of one thought.
We live through battle every day,
And we’re too proud to ask for help.
But try to remember, that you’re not alone.
There’s always, someone there to hear you yelp.
Creație Singing through the storm
“The spark that shines within”
I’ll tell you a story,
That starts with, a light;
About a girl close to my age,
Who danced alone, in the night.
She’s the quiet girl
Sitting always on her own,
Clutching close the books
That take her to places, unknown.
In the dead of night,
When the world is fast asleep,
She’s the only window, with a light on;
Reading words, like others count their sheep.
But on the rare Friday night,
When in her house, she’s all alone,
With music blaring in the background,
You’ll find her dancing, on her own.
Her very soul, is made of words;
Of songs, and poems expressing love;
And when she buries herself deep beneath them,
She starts to feel like, she’s enough.
But the words are just a shell,
A tall wall shielding her from harm,
Because she usually feels odd, and weird,
And like she doesn’t have, a drop, of charm.
So when she hides behind her music,
Her poems, and her books,
She feels as confident as ever,
Even about her shabby looks.
Behind her glasses, and her freckles,
And her extra pound, or two,
There beats the heart of an explorer,
Dreaming of adventure and finding clues.
But being confident, is not so easy,
As all of us have come to know,
There is always something, unagreeable about you,
That people will notice, and use, to dampen your glow.
For people are bad,
And sometimes can be so cruel;
Always trying to ruin the gorgeous sparkle,
Of even the most precious jewel.
Society has the hobby,
Of taking the rarest of gems,
And cutting and molding
Until the final product, pleases them.
Every one of us is a precious stone.
And, want to believe it, or not,
In all of us hides, a fraction, of the girl,
That I’ve been describing, up above.
Even the greatest of heroes,
Sometimes has trouble being confident,
So, don’t lose hope, or let your sparkle fade,
For the sake, of fitting in.
Creație Singing through the sorm
Eliberat de teamă?
„Dar cine își va adânci privirile în legea desăvârșită, care este legea slobozeniei, și va stărui în ea, nu ca un ascultător uituc, ci ca un împlinitor cu fapta, va fi fericit în lucrarea lui.” – Iacov 1:25
Fiecare zi care se adaugă nesiguranței și dezinformărilor sau previziunilor sumbre, pare că ne stoarce de energie. Personal cred că este foarte ușor să cădem paradă anxietății dacă rămânem orientați doar spre informația care ni se oferă din partea lumii și culturii actuale. Realitatea ni se prezintă astfel datorită răului și răutății existente în societatea actuală. Cu siguranță răul pare că este mai ușor de identificat astăzi pentru că răul ne este prezentat ca un virus mic numit „Corona” dar putem vedea foarte ușor că el transcende această „mică” pandemie. Da, se observă cu ochiul liber că răutatea oamenilor este la un nivel foarte mare chiar și în aceste vremuri în care suntem îndemnați la solidaritate și compasiune pentru semeni.
În urmă cu aproape un sfert de secol Ravi Zacharias scria în introducerea cărții Izbăvește-ne de rău: „Ne confruntăm ca niciodată înainte cu evenimente și atrocități de tot felul, iar impactul lor ne dezorientează. Articolele din presă și scrierile oamenilor de știință vorbesc tot mai frecvent despre problema chinuitoare a răului de nestăvilit și strigă după răspunsuri. Aici găsim terenul comun pentru ceea ce ne amenință pe toți. Și de pe acest teren comun, răspunsurile vor deveni clare și poate inevitabile. În lumina trecutului și a dispozițiilor prezentului putem începe să ne modelăm viitorul. Forța răspunsurilor cere o reacție a inimii, a minții și a sufletului, și această reacție nu poate fi ignorată. Neutralitatea nu este posibilă în această privință.”[1]
(more…)Ai încredere?
„Încrede-te în Domnul din toată inima ta și nu te bizui pe înţelepciunea ta! Recunoaște-L în toate căile tale, și El îţi va netezi cărările.” – Proverbele 3:5-6
Încrederea se clădește foarte greu și în timp îndelungat, dar se poate pierde foarte ușor. De exemplu dacă autorităților din țara noastră le-a fost acordată încredere la începutul pandemiei, foarte ușor încrederea în politicienii puterii a dispărut după aceste luni de criză. Acum toți privim cu suspiciune spre măsurile pe care unii sau alții le propun și suntem îngrijorați cu privire la viitorul nostru.
Viața este plină de incertitudini. Noi avem tendința naturală să ne îngrijorăm atunci când încrederea noastră este pusă serios la încercare. De multe ori, influențați de fatalism, avem tendința să anticipăm mai degrabă răul chiar și atunci când totul pare că merge bine. Această tendință de a presupune ce este mai rău se corelează direct cu faptul că uităm de bunătatea și purtarea de grijă a lui Dumnezeu. Tu și cu mine trebuie să ne amintim că Dumnezeu este întotdeauna cu noi și vom ajunge să petrecem eternitatea cu El. Chiar dacă aici pe pământ predomină nesiguranța și scepticismul cu privire la deciziile care ne pot afecta viitorul, Dumnezeu ne prezintă o speranță în care merită să ne punem încrederea.
Dar dacă suntem sinceri, gândul la eternitate ne poate copleși pentru că nu știm sigur cum arată și nu suntem pregătiți să înțelegem tot adevărul cu privire la cum va fi Cerul cu adevărat. Cu toate acestea, Dumnezeu i-a permis apostolului Ioan să vadă Cerul și să articuleze o descriere suficient de clară pentru a ne emoționa și a ne înfiora cu privire la ce urmează. În cartea Apocalipsa (Cap. 21) Ioan afirmă că Raiul este diferit de orice poate înțelege umanitatea noastră – Nu mai există moarte, întristare, jale sau lacrimi. Cred că putem fi siguri că nu va mai exista nici anxietate dar nici depresie. În plus suntem asigurați că Dumnezeu va fi atotprezent și vom simți pentru totdeauna dragostea și protecția Lui pentru că suntem copiii Lui pretuiți.
(more…)Mai ești dispus să lupți?
„Isus Hristos este același ieri și azi și în veci!” – Evrei 13:8
Nu trebuie să consideri că îți lipsește credința dacă trebuie să te lupți cu descurajarea în aceste vremuri. Toți o facem, toți ne confruntăm cu o formă de descurajare sau lipsă de motivație. Credința se strecoară în povestea vieții tale atunci când alegi să crezi că voia lui Dumnezeu și Cuvântul Lui sunt alegerile cele mai bune în situația ta chiar și atunci când nu poți să vezi cum sau de ce se întâmplă anumite lucruri. Practic trebuie să alegi să crezi indiferent de ce se întâmplă în jurul tău. Iar această credință se transformă în încredere profundă în Dumnezeu.
Cum să ajungi la această încredere? Amintește-ți de toate momentele în care Tatăl tău ceresc a fost credincios în trecut. De exemplu, în cartea Deuteronom, Moise a recapitulat minunile care au ajutat poporul evreu să ajungă la granița Canaanului pentru a-i încuraja în timp ce se pregăteau să intre în Țara Promisă. Deoarece natura lui Dumnezeu nu se schimbă (Maleahi 3: 6 și Evrei 13:8), tot ceea ce a făcut în trecut, poate face și astăzi. Trebuie doar să crezi.
(more…)
Sergiu M. Brădean 